După ce am descoperit cartea Perspective, scris de tânăra scriitoare din Oneşti, Anda Gabriela Doliş, am dorit să obţin un interviu.
Poate vă întrebaţi de ce?
Pentru că sincer, stilul ei de scriere m-a cucerit cu adevărat şi am dorit să o cunosc puţin şi să vă ofer şi vouă gândurile sale.
- Cine este Anda Gabriela Doliş? Povesteşte-mi ceva despre omul Anda, dincolo de scriitorul Anda
A.G.D.: E foarte greu să definesc această persoană, care sunt eu. Omul Anda, așa cum l-ați denumit, e un personaj feminin dintr-un film dramatic regizat undeva prin anii ’80; e inteligentă, romantică, uneori copilăroasă, dar în mintea ei este un amalgam bizar de emoții și experiențe acumulate, scenarii și idei, care adesea nu pot fi puse în ordine și dau naștere unui tipar comportamental complex și ciudat.
- Cum ai început să scrii? Şi de unde îţi vine inspiraţia?
A.G.D.: Am început să scriu citind, așa cum orice artist a debutat prin arta sa admirând inițial arta altora. La 4 ani scriam deja mici anecdote inspirate din poveștile pentru copii. Bineînțeles, odată cu maturizarea și inspirația care a venit mai târziu, stilul a evoluat. În prezent însă, contrar a ceea ce afirmam în anii precedenți, mă inspiră orice poate trezi o emoție în mine.
- Recunosc că am dat întâmplător peste cartea Perspective, dar stilul tău m-a cucerit. Această carte observă trăirile mai multor oameni asupa aceluiaşi fapt, perspective diferite dar atât de real redate. Cât din sentimentele transmise le-ai trăit chiar tu şi cât sunt doar perspective asupra unei probleme ?
A.G.D.: Cartea „Perspective” a fost scrisă într-un punct critic din viața mea, punct în care mă luptam aprig cu depresia, cu care tocmai fusesem diagnosticată. Nu credeam în puterea rugăciunii, nu găseam fericirea aproape în nimic. E o carte foarte puternic încărcată emoțional, pe care am trait-o din plin. Am plâns peste ea, am râs peste ea, am privit răsăritul în timp ce o scriam.
- Ce alte pasiuni mai ai în afară de scris?
A.G.D.: Nu știu dacă o pot numi pasiune, dar ascult muzică aproximativ cât e ziua de lungă și am o melodie pentru fiecare trăire omenească. Dar o bucată de vreme am făcut MMA și Fitness și abia aștept să reîncep în forță. Între timp, studiez egiptologia și călătoresc aproape anual într-o țară străină.
- Care este autorul sau autoarea ta preferată?
A.G.D.: De când am lansat „Perspective” am afirmat că autorii mei preferați sunt Haruki Murakami și Margaret Mazzantini, iar acest lucru nu s-a schimbat.
- Ești un om liniștit sau faci și lucruri nebunești?
A.G.D.: Sincer, nu pot să-mi amintesc ultima dată când am fost pe deplin liniștită. Am și momente de calm, în care mă las în voia propriilor simțuri, ca să genereze idei. Dar cam 80% din timp trăiesc după principiul că mai bine trăiesc 30 de ani știind că le-am făcut pe toate, că am trăit la maxim și am un bagaj plin de experiențe care mai de care, decât să trăiesc 90 de ani o viață plictisitoare, fără sare și piper.
- Care ar fi cea mai mare provocare literară pentru tine?
A.G.D.: Să scriu un roman de minim 500 de pagini. Ar fi o adevărată provocare.
- Dacă am vorbit despre autorii tăi preferaţi, care este cartea ce ţi-a cucerit o parte din suflet şi a rămas acolo pe termen nelimitat?
A.G.D.: Cartea care m-a cucerit în felul acesta nu aparține unuia dintre autorii mei preferați. E vorba de „Nimfa nestatornică” de Guillermo Cabrera Infante, care propune o Lolita cubaneză și mult, mult mai nurlie și captivantă.
- Cum ai fost privită la apariţia romanului tău, fiind foarte tânără ?
A.G.D.: A fost amuzant să aud părerile unor profesori din generală, cum că nu aș fi scris eu cartea, dar totodată am primit multe laude din partea prietenilor și mesaje de felicitări din partea unor oameni de care nu auzisem niciodată. A fost copleșitor și sunt foarte recunoscătoare pentru această experiență, mai ales că mi-am făcut mulți admiratori, care au fost alături de mine și la lansarea celui de-al doilea roman al meu, „Unitatea vidului”.
- Ce sfaturi ai avea pentru tinerii ce iubesc să scrie şi sunt la început de drum?
A.G.D.: Am un sfat general pentru toți tinerii care iubesc să facă ceva anume și mai mult ca sigur, au nesiguranțe. Am văzut atâția oameni talentați, care s-au pierdut pentru că nu au fost susținuți și tot atâția oameni care suferă, pentru că adesea sunt luați în râs și batjocoriți pentru pasiunile lor. Vă rog, aveți încredere în voi ! Nu există nimeni pe lumea asta care să știe de ce sunteți capabili și de ce nu, așa că nimeni nu are dreptul să vă spună ce să faceți. Munciți pentru visul vostru, studiați, documentați-vă, cizelați-vă opera. Viața artei depinde de voi.
- Despre ce ai vrea sa scrii dar nu ai facut-o inca?
A.G.D.: Cu riscul de a fii criticată, vreau să scriu o piesă de teatru în stilul lui Caragiale, care să-i usture tare pe cei care se regăsesc și să cauzeze amuzamentul celorlalți. Însă este, făcând referire la întrebarea precedentă, o mare provocare literară să ajung la acel nivel.
- Împrumuţi personajelor tale caracteristici ale cunoscuţilor tăi sau personale?
A.G.D.: O, da ! Mi s-a întâmplat chiar să decid destinul unui personaj bazându-mă pe relația mea cu persoana la care făceam referire. De asemenea, mi s-a întâmplat să prezic viitorul în cărți și să mă trezesc mai târziu în situații aproape identice cu cele descrise acolo, în care erau implicați oameni care, din pură coincidență, aveau atitudini similare cu personajele vis-a-vis de situație.
- La ce lucrezi în present?
A.G.D.: La o carte de nuvele. Deși prefer să scriu romane, pentru că eu însămi prefer să citesc romane, mă exprim mult mai bine prin nuvele, pentru că îmi este mult mai ușor să mențin o stare de spirit puțin timp, decât să reintru în starea respectivă de fiecare dată când revin la scris. De asemenea, simt că pot să le încarc cu orice tip de energie îmi este comfortabil.
- Care este personajul tau preferat, din cărţile scrise de tine?
A.G.D.: Personajele mele preferate nu au fost publicate încă, deci nu vă pot spune prea multe. Dar poate e o ocazie bună să îl prezint pe Dante, un asasin cu principii morale solide, dar în același timp fără scrupule când vine vorba de meseria lui și cu un fin simț al ironiei. El e, cu siguranță, personajul meu preferat.
- Un ultim gând pentru cititori…..
A.G.D.: O să închei cu un citat din José Saramago, în care se vor regăsi poate destul de mulți : „Nu puteți știi ce înseamnă să ai ochi într-o lume de orbi.” Nu vă fie frică ! Rămâneți cu ochii deschiși ! Mulțumesc că mă citiți și vă doresc tot ce e mai frumos pentru voi !
Îți mulțumesc multe pentru că ne-ai lăsat să pătrundem în lumea ta.
Îți doresc mult succes în continuare și spor la scris!
