Titlul: „Ultima pictură a Sarei de Vos”
Titlul original: The Last Painting of Sara de Vos
Autor: Dominic Smith Traducător : Daniela Preda
Nr. pagini: 368
An apariție: 2020
Editură: RAO
Disponibilă: chiar aici !
Synopsis
„Ultima pictură a Sarei de Vos” este un roman în centrul căruia se află o pictura tulburatoare, provenita din secolul al XVII-lea. Este vorba de unica lucrare a Sarei de Vos, o pictorita olandeza de exceptie din Epoca de Aur, una dintre putinele femei care au reusit sa fie acceptate intr-o lume a barbatilor, recunoscuta ca membra a breslei pictorilor din Olanda.
Trei sute de ani ai tarziu, pictura ei ravaseste vietile celor cu care intra in contact. Binecuvantarile si blestemele ce par a fi ascunse intre straturile vopselelor asezate cu durere de autoare in scena coplesitoare de iarna se infiltreaza in sufletele fiecarui proprietar al tabloului.
Recenzie
„Ultima pictură a Sarei de Vos”, carte scrisă de Dominic Smith și apărută la editura Rao, este cartea despre care nu știam nimic atunci când am primit-o spre recenzie. Nu știam nimic despre acest autor sau despre subiectul cărții, dar cartea are o copertă superbă și inițial asta m-a atras la ea.
Odată începută lectura, te atrage ca o magie în ea, descoperind acțiunea ce se întinde pe trei perioade total diferite, ce vor ajunge să se întrepătrundă datorită unui tablou unic a pictoriței olandeze Sara de Vos.
Cartea este structurată în două mari părți.
„Ultima pictură a Sarei de Vos”- prima parte a cărții
În prima parte a cărții, autorul ne introduce în poveste odată cu participarea noastră la petrecerea de caritate oferită de Marty de Groot și soția sa, Rachel, în Manhattan-ul anului 1957.
Ei găzduiesc o cină pentru a ajuta o societatea ce se ocupă de copii orfani, cei doi soți neavând copii.
La etaj, deasupra glamorului petrecerii, un tablou apreciat – „La marginea unei păduri”, ultima pictură a Sarei de Vos – este îndepărtat din dormitorul lor și un „fals meticulos” este așezat în locul acestuia. Până în aceea seară,tabloul original se afla în posesia familiei de Groot de peste 300 de ani.
Tot în prima parte a cărții facem cunoștiință cu Ellie Shipley, o australiancă absolventă a universități de arte din New York.
Ellie Shipley este abordată de un dealer de artă secretă pentru a reproduce unicul tablou al pictoriței olandeze Sara de Vos.
Ceea ce mi-a plăcut extrem de tare la ” Ultima pictură a Sarei de Vos” este faptul că scriitorul Dominic Smith reușește să ne introducă în lumea artelor și să ne ofere adevărate lecții despre metodele folosite de pictori prin intermediul Elliei.
Ea trăiește și se gândește ca un membru al epocii de aur olandeze, fierbând pieile de iepure în apartamentul ei claustrofob din Brooklyn, pentru lipici, trăgând pânze antice pentru a le înțelege structura și construindu-le din nou strat după strat.
Ellie are o ocazie monumentală în viață, de a reproduce opera unei pictorițe pe care o apreciază, o experiență cu adevărat intimă pentru ea, iar scriitorul Smith transformă cu ajutorul emoțiilor cititorului falsul în artă, replicare în dor, înșelăciune într-un act de dragoste.
Ellie lucrează meticulos în topografie. Impasto este o tehnică folosită unde vopseaua este așezată pe o suprafață în straturi foarte groase, de obicei suficient de groase pentru a fi vizibile loviturile de perie sau cuțit. Vopseaua poate fi amestecată chiar pe pânză. Când este uscat, impasto oferă textură; vopseaua iese din pânză.
Ellie reproduce brazdele unde sunt fire de păr pentru a prinde lumina, sau linia rătăcită de cărbune ori cretă, strălucită sub o glazură veche de trei sute de ani.
Tot prima parte ne oferă un fragment din viața pictoriței Sara de Vos și momentul în care aceasta a creat tabloul- este un moment dureros pentru artistă, ea pierzându-și copila în urma unei boli cumplite, febra tifoidă.
„Ultima pictură a Sarei de Vos” – a doua parte a cărții
Aceasta vine să dezvolte și să ofere o imagine mai amplă a firului narațiunii.
Firul narativ împletește trei perioade de timp, anul 1636 când Sara de Vos a creat acest tablou, anul 1957 ce aduce furtul tabloului și falsul meticulos și anul 2000 , la un muzeu din Sydney, unde se întâlnesc originalul și falsul, precum și revederea dintre Marty și Ellie.
Se spune că regretele te mănâncă de viu… Dar, de fapt, regretele te țin în viață. Îți dau un motiv să lupți. De-asta sunt aici.
În anul 2000, Ellie este restaurator de artă și curator de artă, colaborând cu muzee de prestigiu din lume. Ea și-a scris lucrarea de doctorat având în prim plan marile pictorițe olandeze ale secolului XVII, inclusiv Sara de Vos.
În măsura în care cele trei fire narative se încrucișează, cu un suspans din ce în ce mai rafinat, „Ultima pictură a lui Sara de Vos” fascinează în timp ce împletește cerințele vieții artistice, arătând cum înșelăciunile trecutului pot falsifica prezentul.
Ce s-a întâmplat cu pictorița de nu a mai creat nimic după acest tablou, ce se întâmplă când Marty descoperă cine i-a falsificat tabloul și ce pedeapsă alege pentru această persoană, dar mai ales ce se întâmplă când la muzeu ajung în același timp și originalul și falsul operei Sarei de Vos?
Asta veți descoperi treptat odată cu lectura acestei cărți minunate.
Este o carte frumoasă, răbdătoare și atemporală, care se bazează pe secole și arată cum cele mai mici alegeri – precum amestecul ales pentru vopseaua galbenă – pot fi marcajele definitive ale unei vieți întregi.
Mi-a plăcut că citind această carte, mi-am dat seama de faptul că scriitorul Dominic Smith s-a documentat temeinic pentru a oferi propriilor cititori o mică parte din lumea artiștilor pasionați.
Smith construiește defectele și slăbiciunile de caracter ale personajelor, cu răbdare și detaliu, astfel încât atunci când greșelile lor încep să le prindă, este ușor de înțeles și cititorul simte milă față de ele. Cu toate acestea, dezlegarea se întâmplă încet, iar Smith nu oferă niciun motiv în ceea ce privește ritmul; te face să-l aștepți. Cartea se citește în ritm liniștit și gânditor, dar îmi mușcam unghiile prin ultima parte, așteptând deznodământul.
În acest roman extraordinar scriitorul australian Dominic Smith creează o punte genială între istoric și contemporan, urmărind un curs de coliziune între un peisaj rar creat de către o pictoriță olandeză, moștenitorul unei opere de valoare în anii ’50 din Manhattan și un istoric de artă celebru australian, ce a făcut o greșeală în tinerețe.
Recomand cu drag această carte, oefrindu-i 4,5 steluțe, doar pentru că am așteptat să aflu povestea Sarei de Vos mai mult decât am așteptat să văd ce se întâmplă cu tabloul real, uneori considerând că Marty nu merită asemenea capodoperă.
Romanul „Ultima pictură a Sarei de Vos” îl găsiți pe site-ul Edituri Rao sau cu un simplu click Aici!
