𝐏𝐨𝐞𝐭𝐮𝐥 𝐑𝐨𝐦𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜
Serghei Esenin, născut pe 3 octombrie 1895 în sătucul rusesc Konstantinovo. El e un personaj care pare scos direct dintr-un roman agitat și plin de pasiune. De la copilăria tulburată, până la poeziile melancolice și viața personală tumultoasă, viața lui Esenin ar putea concura oricând cu un scenariu de film.
𝐂𝐨𝐩𝐢𝐥𝐚̆𝐫𝐢𝐚 𝐬̦𝐢 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐩𝐮𝐭𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐩𝐨𝐞𝐭𝐢𝐜𝐞
Născut într-o familie de țărani, Esenin nu a avut parte de o copilărie idilică. După ce a fost abandonat de părinți, a fost crescut de bunici. La vârsta de doar 9 ani și-a descoperit talentul poetic. Poeziile sale au devenit rapid o evadare din realitatea dură. Esenin a ajuns să fie unul dintre cei mai cunoscuți poeți din Rusia în anii ’20. El devine un poet publicat în 1915.
𝐄𝐬𝐞𝐧𝐢𝐧 – 𝐢̂𝐧𝐝𝐫𝐚̆𝐠𝐨𝐬𝐭𝐢𝐭… 𝐝𝐞 𝐜𝐢𝐧𝐜𝐢 𝐨𝐫𝐢
Despre viața amoroasă a lui Esenin se pot scrie volume întregi. Poetul a fost căsătorit de cinci ori, iar fiecare relație a fost mai tumultuoasă decât cealaltă. Prima soție, Anna Izriadnova, i-a dăruit un fiu, dar mariajul lor nu a fost unul de poveste. Apoi, a urmat Zinaida Reich, actrița care i-a dăruit doi copii. Dar nici aici, lucrurile nu au mers ca pe roate.
Cea mai faimoasă dintre căsniciile sale a fost, însă, cu 𝐼𝑠𝑎𝑑𝑜𝑟𝑎 𝐷𝑢𝑛𝑐𝑎𝑛. Legendara dansatoare americană, cu 17 ani mai în vârstă. O combinație de foc și apă, cei doi comunicau mai mult în limba… franceză. Din păcate nu au reușit să găsească un limbaj comun în iubire. Pe lângă diferențele de vârstă și culturale, stilul lor de viață agitat și temperamentele vulcanice au dus rapid la divorț.
După Isadora, au urmat alte relații cu femei care i-au răpit inima, dar niciuna nu a reușit să-i aducă pacea. Ultima soție a fost Sofia Tolstaia, nepoata celebrului Lev Tolstoi. Nici această relație nu l-a salvat pe poet de propriile demoni.
𝐀𝐥𝐜𝐨𝐨𝐥𝐮𝐥 𝐬̦𝐢 𝐜𝐫𝐢𝐳𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐟𝐮𝐫𝐢𝐞
Dacă la 27 de ani era deja o celebritate a literaturii, Esenin devenise și… dependent de alcool. Se pare că poetul nu era doar un romantic în versuri, ci și în viață. Datorită alcoolului avea accese de furie în care distrugea tot ce prindea în jur. Isadora Duncan și mai toate femeile din viața lui au avut de suferit din cauza temperamentului său. Nu e de mirare că relațiile lui s-au deteriorat rapid, deși talentul său poetic rămânea impresionant.
𝐑𝐞𝐯𝐨𝐥𝐮𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐫
Inițial, Esenin a fost un susținător entuziast al Revoluției Bolșevice. Dezamăgit de regimul comunist, poeziile sale au început să reflecte această deziluzie. Din păcate, deziluzia nu s-a oprit doar la nivel politic. În perioada 1923-1924, poetul a fost arestat de mai multe ori, fiind interogat de NKVD. În plus, a fost acuzat și de antisemitism, iar viața sa publică devenea tot mai tensionată.
𝐔𝐥𝐭𝐢𝐦𝐮𝐥 𝐚𝐜𝐭 𝐚𝐥 𝐝𝐫𝐚𝐦𝐞𝐢
Poate cel mai tulburător capitol din viața lui Esenin este felul în care aceasta s-a încheiat. La doar 30 de ani, Serghei și-a scris *poemul de adio* cu propriul sânge. Într-o cameră de hotel din Leningrad, după ce și-a tăiat venele, Esenin își lua adio de la viață. Două zile mai târziu, a fost găsit spânzurat de țevile de la încălzire. Funeraliile sale au fost organizate cu fast de către statul sovietic. Din păcate multe dintre scrierile sale au fost ulterior interzise de regim.
Răsturnarea de situație vine cu teoria că moartea sa nu a fost o simplă sinucidere. Se crede că a fost o crimă orchestrată de serviciile secrete sovietice. Această ipoteză continuă să alimenteze speculații și astăzi.
𝐌𝐨𝐬̦𝐭𝐞𝐧𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐥𝐢𝐭𝐞𝐫𝐚𝐫𝐚̆
În ciuda vieții sale agitate, Serghei Esenin rămâne unul dintre cei mai mari poeți ai literaturii ruse. Cunoscut pentru lirismul său plin de emoție, apropierea față de natura rusească și explorarea temelor existențiale și sociale. Versurile sale reflectă o sensibilitate aparte, dar și o melancolie profundă, transformându-l într-o figură emblematică a romantismului rus.
Concluzionând, Esenin a fost nu doar un poet, ci un personaj extrem de complex. A avut o viață agitată, plină de pasiuni, iubiri și deziluzii, s-a reflectat în mod tragic și în opera sa.
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig…
Toate trec ca floarea spulberată.
Veștejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tânăr niciodată.
N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum
Inimă răcită prea devreme
S-o pornesc din nou desculţ la drum,
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.
Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii
O, pierdutul prospeţimei har
Cu vioiul clocot al simţirii!
În dorinţi încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.
Toţi suntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fagii frunzele deşarte…
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.
