Autor:Didier Levy 
Ilustrator:Tiziana Romanin
Editura:Cartea Copiilor
Număr de pagini:40

Acum câțiva ani găsisem pe internet o relatare înduioșătoare, despre Kafka, conform căreia se împrietenise cu o fetiță care-și pierduse păpușa, și pe care o ajutase să treacă mai ușor peste pierderea suferită. Îmi aduc aminte că am tot căutat articole despre acest subiect.

Cartea “Franz,Dora,fetița și păpușa” publicată de Editura Cartea Copiilor, descrie o poveste care porneşte de la un fapt real, fapt ce l-au avut ca protagonist pe marele scriitor în ultima perioadă a vieţii sale. Nu vă spun cu ce entuziasm am primit această carte, deoarece îmi doream să descopăr și eu această minunată poveste.

“În fiecare zi vine să se plimbe în parc alături de iubita sa, Dora. E deja noiembrie, dar vara s-a întors, de parcă ar fi uitat ceva. E însorit și plăcut afară.”

Pe când avea în jur de 40 de ani, Franz Kafka, care nu s-a căsătorit și nu a avut copii vreodată, se plimba prin parc alături de Dora, iubita lui și, la un moment dat, a întâlnit o fetiță care își plângea pierderea păpușii preferate.

Kafka a liniștit-o pe Ingrid, spunându-i că nu a dispărut, că a plecat într-o călătorie, ba mai mult de atât, îi scrisese și o scrisoare pe care scriitorul avea să i-o citească cu plăcere ziua următoare.

“-Ba nu, păpușa ta n-a dispărut, spune el. Tocmai a plecat într-o călătorie”

Nu m-aș fi gândit vreodată că aș fi de acord cu minciuna, dar iată că această poveste a dat startul unei conversații foarte interesante cu Damian, care imediat a sesizat că ceva nu se potrivește, adică: ” cum mamii să-i scrie păpușa și de ce tocmai lui Franz să-i trimită scrisorile, și nu părinților lui Ingrid?!”

“Când ajunge acasă, Franz se pune pe treabă, fiindcă, desigur, mințise: păpușa nu-i trimisese nici o scrisoare, dar nu-l lăsase inima să n-o ajute pe copilă. Franz lucrează până târziu în noapte. Deși e scriitor, nu-și găsește ușor cuvintele. E greu să te pui în pielea unei păpuși plecate în călătorie”

Când cei trei s-au reîntâlnit a doua zi, scriitorul i-a citit scrisoarea lui Ingrid :

“păpușa spunea că a plecat câteva zile într-o vacanță în străinătate, în Elveția.

Aceasta a fost prima dintre cele câteva scrisori pe care scriitorul a decis să le scrie. Toate aveau ca scop pregătirea lui Ingrid de o despărțire definitivă.

Pentru ca nu putea concepe scrisori la infinit, nici sănătatea si nici vremea nu mai urma să țină cu el, scriitorul a venit cu o idee fantastică de a încheia întâmplarea. În noua scrisoare de la păpușă, cand aceasta era deja căsătorită, aceasta a rugat-o pe Ingrid că “trebuie să-și trăiască viața, să crească mare”.

“Franz zâmbește și el. El, care nu e niciodată mulțumit de cărțile lui, care vrea să-și distrugă manuscrisele, are acum sentimentul că a reușit ceva prin cuvintele sale.

Iar întâlnirile dintre cei trei se opresc aici, vine și prima ninsoare, iar Franz contempla din casă “fulgii ce plutesc ușor și îi amintesc de iernile de când era copil”.

Înainte de moarte, Kafka i-a lăsat prietenului său Max Brod o scrisoare în care-l ruga să-i ardă toate scrierile, cu următoarele excepții: „Verdictul”, Fochistul”, „Metamorfoza”, „Colonia penitenciară”, „Un medic de țară”. Din fericire, Brod n-a ținut cont de dorința lui Kafka, ocupându-se, mai târziu, de publicarea romanelor „Procesul”, „America” și „Castelul” –romane care l-au făcut celebru și cu ajutorul cărora o lumea întreagă a putut să descopere geniul lui, unul dintre marii scriitori ai secolului XX.

Cu toate că aceste scrisori “trimise de păpușă” nu au fost găsite niciodată, dar atât Dora și Max au vorbit despre ele în Memoriile lor, încât nu există nicio urmă de îndoială că ele nu ar fi existat.

Damian, 6 ani și 10 luni vă povestește această minunată carte.