de Cătălin Dumitrescu
Printre lecturile mele preferate se numără și cărțile de ficțiune inspirate, într-o măsură mai mică sau mai mare, din evenimentele istorice petrecute de-a lungul timpului. Îmi place să văd/citesc povestea pe care autorul o ”țese” în jurul unui personaj sau eveniment istoric, acel melanj de realitate și ficțiune…
Ei bine, ”Fiul dușmanului” este una dintre aceste lecturi !
”Sunt convins că rezistența din Munții Făgărașului reprezintă un capitol impresionant de demnitate românească.” după cum bine spunea cunoscutul scriitor Octavian Paler.
O întrebare care revine pe parcurs…
Ce legătură poate exista între un tânăr ofițer de Securitate din anii de început ai comunismului ceaușist, Ovidiu Dumbravă, căruia i se preconizează o frumoasă carieră, și un cunoscut luptător anticomunist din munții Făgăraș, Andrei Rogozanu, devenit în timp o legendă atât pentru oamenii simpli, cât și pentru cei care îl căutau ?
Cele două planuri ale povestirii
Romanul prezintă o pagină din istoria recentă a României, alternând două planuri, două povești, care se întretaie, dovedind în timp a avea conexiuni nebănuite. Una este cea din trecut, a luptătorilor din munți, al așa numitului grup Rogozanu. Cealaltă, cea din ”prezent” – după anii ”60, urmărește ancheta uciderii a doi generali rusofili. Prezența în țară a unor membri ai celebrelor (și temutelor) trupe speciale sovietice Spetsnaz amplifică și mai mult problemele. Pe lângă toate acestea, descoperim drame personale, destine frânte, multă suferință, dar și povești de iubire în vremuri tulburi, cu final mai mult sau mai puțin tragic.
Ca un rezumat…
Vedem cum de la o ”frondă adolescentină” se ajunge la una dintre cele mai cunoscute grupuri anticomuniste, cum nimic nu e ceea sau cine pare a fi, surprizele par a se ținea lanț…
Și un fapt istoric real, puțin știut
Știați că și la noi în țară a existat o așa-numită ”Ziua Z”, nu doar cea făcând referire la debarcarea din Normandia ? Aceasta a fost 22 noiembrie 1968… Atunci se presupunea că va avea loc invazia sovietică asupra României conduse de Nicolae Ceaușescu, ca ”pedeapsă” pentru faptul de a nu sprijini, ba mai mult, de a condamna public, atacul brutal al URSS asupra Cehoslovaciei, așa numita ”Primăvară de la Praga”.
”- E adevărat, România era pe buzele tuturor în ultimele luni. Vedeta momentului. Să înfrunți deschis colosul de la Răsărit nu era de colo. O breșă în sistemul comunist era aur pentru occidentali, care curtau România socialistă din toate părțile.”
Personaje reale și imaginare…
A fost interesant să descopăr prezența în roman a unor personaje istorice precum Brejnev sau Ceașescu, de exemplu. Acesta din urmă era la începutul carierei politice. El este prezentat ca având curaj în îndepărtarea tării de sub influența sovietică, dar și trăind mereu cu teama atacurilor din interior sau ale rușilor, din exterior. Încep să apară și politicile lui de intimidare pentru a-și consolida puterea.
Este amintit de asemenea cunoscutul scriitor Mihail Sadoveanu, acuzat că ”se dăduse cu bolșevicii”. Cei care cunosc biografia lui, știu că a existat și un astfel de moment, cu declarații precum cea că ”lumina vine de la Răsărit” sau cu romane gen ”Mitrea Cocor”. Asta nu îi coboară sau demonetizează restul operei, părerea mea !
Concluzie…
Dacă sunteți în căutarea unui roman care îmbină abil istoria cu ficțiunea, cartea de față este o alegere mai mult decât potrivită. Ea prezintă atât fapte dramatice dintr-un moment istoric recent, dar și repercusiunile lor. Toate completate cu sentimente, trăiri umane, filtrate prin imaginarul scriitoricesc.
Găsiți romanul apărut la Editura Petale Scrise aici !
Și pentru că ”- Ce e un sfârșit, dacă nu un nou început… ?”, găsiți la aceeași editură, aici , o continuare a cărții, având titlul ”Uniforme însângerate”.
Sau pachetul cu ambele romane aici !
