de Isaac Asimov

Seria Roboților

Din această serie despre relația om-robot a scriitorului american Isaac Asimov, un maestru al genului science-fiction, care alături de Robert A. Heinlein și Arthur C. Clarke a fost considerat a fi unul dintre membrii “Marelui Trio” al scriitorilor de SF din timpul vieții sale, fac parte povestirile și romanele

• Eu, robotul
• Povestiri cu roboți
• Omul pozitronic
• Cavernele de oțel
• Soarele gol
• Roboții de pe Aurora
• Roboții și Imperiul

Nu citesc prea mult SF, această carte am citit-o datorită unei provocări, dar și din curiozitate, pentru a vedea sursa de inspirație, de la ce a pornit scrierea acțiunii din romanul “Omul pozitronic”, scris de Asimov în colaborare cu Silverberg, care mi-a plăcut.

“A fost o vreme când omul trebuia să înfrunte singur universul, fără să aibă nici un prieten, nici un aliat. Acum are alături nişte făpturi în stare să-l ajute; nişte făpturi mai puternice decât el, mai credincioase, mai folositoare şi care i se dăruiesc cu totul. Omul nu mai este singur…”

Sună bine, nu-i așa ?

Totuși, sunt și niște reguli !

Pentru a înțelege cartea, care este o culegere de nouă povestiri cu/despre oameni și roboți, precum și despre interacțiunea dintre aceștia de-a lungul timpului, trebuie amintite în primul rând cele trei reguli fundamentale ale roboticii:

“1. Robotul n-are voie să pricinuiască vreun rău omului sau să îngăduie, prin neintervenţie, să i se întâmple ceva unei fiinţe umane.

2. Robotul trebuie să asculte poruncile omului, dar numai atunci când ele nu contrazic legea 1.

3. Robotul trebuie să-şi apere existenţa, dar numai atunci când grija de sine nu contrazice legea 1 sau legea 2.”

Pare puțin complicat, nu-i așa ?

Nu ar trebui să fie deloc greu de a respecta aceste reguli, mai ales pentru niște minți organizate precum cele ale unor roboți performanți, capabili de a gândi și a acționa la nivel avansat.

Pe scurt, despre carte…

Poveștile au ca element de legătură pe Susan Calvin, specialistă în psihologia roboților, care, prin intermediul unui interviu, rememorează întâmplări mai deosebite din cariera sa, legate de roboți, evoluția acestora și interacțiunea lor cu oamenii.

Legăturile om-robot, moralitatea, siguranța, necesitatea lor

De la a fi cel mai bun prieten al unui copil și a-i salva viața, la dereglări îngrijorătoare, menite a pune sub semnul întrebării prima regulă, la roboți folosiți pentru exploatarea mediilor ostile, sau la cei care ghiceau gândurile oamenilor ori se credeau superiori acestora din urmă, ajungând la roboți atât de avansați încât nu mai pot fi deosebiți de ființele umane, poveștile ne fac să ne întrebăm până unde ar trebui să se meargă cu dezvoltarea tehnologică pentru a nu face din ea dintr-un sprijin un pericol pentru oameni.

 Cartea, apărută în 1950, descrie un viitor științifico-fantastic care se petrece aproape de zilele noastre, în 2058. De exemplu, Susan Calvin este născută în 1982, putând-o considera contemporană.

Multe din cele imaginate de autor încă nu sunt realitate, precum omul pozitronic sau exploatarea resurselor de pe alte planete… Dar, totuși, până în 2058 mai sunt trei decenii, în care multe se pot întâmpla !

Vom trăi și vom vedea !

Concluzie

Mi-a plăcut cartea, chiar dacă are și unele detalii tehnice despre roboți, dar întâmplările povestite, analiza relației om-robot au făcut lectura interesantă.

Găsiți cartea “Eu, robotul” publicată la Editura Paladin aici .