de Monica Ramirez
seria Gemini, volumul I
„Singurul lucru pe care îl ai e ziua de azi.”
Un lucru bun de a fi ținut minte atunci când ești într-o luptă constantă, contra conometru, cu cei mai temuți teroriști din lume, iar viața ți-e pusă în pericol în orice moment.
Este primul roman scris de Monica Ramirez și cu siguranță nu va fi ultimul.
Încă înainte de a deschide cartea, privind desenul de pe copertă, ne dăm seama că vom lectura un roman de acțiune.
„Calea cea mai bună nu e niciodată cea mai ușoară.”
Ritmul alert al acțiunii, care te prinde și te ține în suspans, este întrerupt uneori de informații detaliate (fără a fi plictisitoare), care te ajută parcă să vizualizezi totul, să îți faci o părere concretă despre zona Orientului Mijlociu, cu oamenii și locurile lui, despre echipamente, operațiuni și echipe speciale, dar și despre organizațiile teroriste din acea zonă, despre coșmarul de acolo. Aș numi acel loc un paradis devastat.
Și am găsit în carte o declarație care spune multe, contrar a ceea ce cred unii despre iadul trăit de cei din zonă: “Războiul n-are legătură cu religia, ci cu puterea. Puterea celor puțini.”
Iată și câteva detalii despre subiectul cărții !
Are loc un atentat la Ambasada SUA din Beirut, Liban. Vor fi victime, dar și două persoane răpite (un ministru libanez, Hani Ijaaz și fiica sa, Jadyn Mathison, cu dublă cetățenie libanezo-americană – astfel se explică implicarea americanilor). Se va declanșa o amplă operațiune de salvare. La ea participă agenți din celebrele servicii secrete, cel american, CIA, și cel israelian, Mossad. Li se alătură o echipă de luptători de elită din celebrul Navy Seals, sub conducerea unui priceput ofițer, Owen Wallace.
De ce Gemini…
Este demarată astfel operațiunea Gemini. Se urmărește capturarea celui care a pus la cale atentatul și care coordonează răpirea, nimeni altul decât nemilosul, cameleonicul mercenar Farouk Tehrazzi, un fost informator al americanilor, antrenat de CIA. El avusese ca mentor pe agentul Jack Silva, cel care va conduce operațiunile având ca scop prinderea cunoscutului ucigaș cu sânge rece.
Faptul că cei doi, Tahrizzi și Silva, se înțelegeau și se cunoșteau ca frații a generat denumirea operațiunii (dar și titlul cărții) – Gemini.
Despre iubire, război și curaj…
Acțiunea de salvare a celor doi, Jadyn și tatăl ei, dar și încercările de a-l prinde pe vicleanul Tahrizzi, ne poartă prin explozivul Orient Mijlociu, din Liban în Siria sau Irak. Apar și victime din ambele tabere. După cum se spune – „Calea cea mai bună nu e niciodată cea mai ușoară.”. Relația dintre Jadyn și tatăl ei mi s-a părut inițial mai rece, deoarece acesta era mai dur și „fusese absent mai toată viața ei”. El părea a avea alte priorități, „ea și mama ei fiind ultimele pe listă”, dar dovedindu-se apoi că făcuse acest lucru pentru a le proteja.
Personajul feminin central – Jadyn, este unul care mi-a plăcut prin hotărârea, curajul, implicarea ei. Nu se vaită, știe că doar păstrându-și calmul are șanse de scăpare, de reușită. „…fără panică, să mă calmez, să judec la rece !”. A mai avut mici scăpări, firești ținând cont de situație, dar avea în jurul ei oameni care o protejau, dar și voința de a reuși.
Tot acest tablou sumbru are și o mică pată de culoare. Ne este prezentată evoluția iubirii dintre Jadyn și Owen, vrând parcă să ni se confirme că și în cele mai dure momente, ca de iad, iubirea poate înflori.
A citi înseamnă și a afla lucruri noi…
Am apreciat faptul că autoarea s-a documentat atunci când s-a hotărât să scrie acest roman. Datorită descrierilor și informațiilor din carte, am aflat lucruri interesante despre care auzisem vag sau chiar nu le știam.
Un exemplu…
Am aflat atât motto-ul celebrei Navy SEALs – „Singura zi ușoară a fost cea de ieri.”, cât și proveniența cunoscutului acronim:
SE (sea – mare) A (air – aer) L (land – pământ, terestru)
arătând capacitatea lor de a acționa în toate mediile și condițiile. E dificil, doar cei mai buni rezistă. Dar și la aceștia, „dacă nu ar interveni uitarea oarecum selectivă… nu ne-am mai putea întoarce pe teren”, după spusele lui Owen.
Un altul…
Nu știam, de exemplu, că Beirutul a fost denumit „Parisul Orientului Mijlociu”. M-a surprins dualitatea acestuia, ca a multor alte orașe din zonă. E acel amestec de frumos, tradițional, viață normală (cât de cât), cu zone în care conflictele armate au lăsat urme adânci în oameni și clădiri.
Concluzie…
Mi-a plăcut cartea ! O recomand celor care îndrăgesc acest gen ! Are de toate – acțiune, suspans, informații detaliate, iubire, curaj și nebunie. Sincer, dacă ar fi ecranizată, ar rezulta un film de succes.
Consider că este o carte este reușită ! Merită a fi citită pentru că, pe lângă interesul de a urmări acțiunea în sine, acumulezi și cunoștințe de cultură generală. La acestea se adaugă și dorința de a mai citi și alte romane ale scriitorului respectiv.
Volumele „Gemini” de Monica Ramirez le găsiți la Editura UP.
