de Jane Austen

Socotită una dintre cele mai bune cărți ale literaturii universale, cunoscutul roman al scriitoarei britanice Jane Austen, “Mândrie și prejudecată“, poate părea unora doar o simplă poveste de salon din Anglia secolului XIX, despre petreceri mondene și iubiri mai mult sau mai puțin serioase, (tot e la modă saga Bridgerton). Dar acesta e mai mult de atât. Pe lângă faptul că poate constitui un exemplu elocvent al modului de viață al nobilimii englezești, ne arată cât de înșelătoare pot fi aparențele. Ne mai arată câteva fațete ale iubirii, fie că vorbim despre cea pentru familie, fie despre cea față de persoana iubită.

Iată un citat elocvent despre autoare și opera ei:

„Astăzi nimeni nu o poate ignora pe domnişoara Austen. Ea este mai înfloritoare ca oricând. Cărţile ei figurează pe listele de bestselleruri, ecranizări ale romanelor sale nu contenesc să apară pe micul sau marele ecran, într-un vârtej de baluri, călătorii cu trăsura, plimbări prin păduri primitoare…” (Malcolm Bradbury)

Un scurt istoric al romanului…

În ziua de 28 ianuarie a anului 1813 este publicat „Mândrie și prejudecată” (în original „Pride and prejudice”), cel de-al doilea roman al tinerei scriitoare britanice Jane Austen, pe care, într-un eseu publicat în 1954, cunoscutul scriitor William Somerset Maugham l-a considerat unul dintre cele mai bune zece romane din lume.

Austen a scris romanul între octombrie 1796 și august 1797. În data de 1 noiembrie 1797, George Austen, tatăl autoarei, îi trimite o scrisoare unui editor londonez, descriindu-i conținutul romanului. Acesta nu este însă convins și refuză să-l publice. În perioada 1811-1812, Jane Austen revizuiește romanul și îi schimbă titlul din „Primele impresii” în „Mândrie și prejudecată”. Oferă manuscrisul unui alt editor, care îl acceptă, acesta fiind publicat în ianuarie 1813, în trei volume și costând 18 șilingi.

Cartea a constituit o sursă de inspirație pentru alți scriitori. Un exemplu este Helen Fielding, care în „Jurnalul lui Bridget Jones”, se inspiră din romanul lui Austen. Ea citează de mai multe ori serialul pentru televiziune din 1995 cu Colin Firth (unul dintre preferatele mele). Romanul a avut parte de-a lungul timpului de numeroase adaptări cinematografice și pentru televiziune, cele mai celebre fiind cele din 1940, 1995 și 2005.

Ideea de bază…

La începutul secolului al XIX-lea, din câte se poate observa și din acest roman, tinerele domnişoare trebuiau să citească mult, să ştie să cânte la pian, să poarte o conversaţie, să fie politicoase şi supuse părinţilor… Scopul care trebuia atins era o căsătorie cu cât mai avantajoasă, cu atât mai bine. Sentimentele ramâneau, bineînţeles, pe plan secund.

O scurtă prezentare a subiectului…

 Familia Bennet din Longbourn era un astfel de exemplu. Doamna Bennet nu visa decât să îşi vadă cele cinci fiice căsătorite. Ea şi fiicele mai mici, Kitty şi Lydia, se poartă într-un mod nechibzuit, uşuratic chiar în unele momente, gafând deseori, o a treia, Mary, îşi petrece tot timpul citind (ca și tatăl lor, de altfel, în cea mai mare parte), neştiind să socializeze. Pe de altă parte, cele două fete mai mari, Jane şi Elizabeth, sunt inteligente, ştiu să poarte un dialog şi au un comportament apreciat în societate.

 Când pe domeniul din apropiere se mută tânărul Bingley, doamna Bennet îl și vede ca pe un posibil viitor ginere. Atenția pe care acesta i-o acordă lui Jane o bucură nespus. Acest domn foarte amabil şi sociabil este însoţit de un altul, domnul Darcy, mai bogat şi foarte îngâmfat, conform observațiilor celor din mica societate din Longbourn.

…și a personajelor principale

Sarea și piperul poveștii sunt cei doi tineri, Elizabeth Bennet și Fitzwilliam Darcy. La început, Elizabeth și dl Darcy au discuții în contradictoriu, tachinări, chiar și replici destul de acide. Ea, inteligentă și hotărâtă în opinii, își exprimă propriile puncte de vedere, spre mirarea acestuia din urmă. Orgoliul unuia se va lovi de prejudecățile celuilalt, și au momente în care aproape că se urăsc. Dar, cum deseori de la ură la iubire nu e decât un pas, cei doi ajung să-și descopere calitățile unul celuilalt.

Oare vor reuși să învingă piedicile ? Va triumfa iubirea sau regulile sociale vor învinge ? Veți afla lecturând romanul… Și apoi sunt sigură că veți vrea să vedeți și cel puțin o ecranizare a cărții.

Apoi, un citat cu și pentru iubitorii de cărți:

Şi fiindcă spuneam că cititul era una dintre ocupaţiile de bază a tinerelor domnişoare şi nu numai, iată un exemplu elocvent:

 “Declar că, în cele din urmă, nu există plăcere mai mare decât cititul ! Cât de repede cineva se plictiseşte de orice alt lucru, cu excepţia unei cărţi ! Când voi avea propria mea casă, mă voi simţi mizerabil dacă în ea nu se va afla o bibliotecă excelentă.”

Și o concluzie de final…

 Poveşti de iubire, aranjamente, distracţii frivole, dar şi pasiuni serioase, toate acestea le veţi regăsi în cartea cunoscutei scriitoare britanice. Ea ne prezintă cu umor, dar şi cu fină ironie uneori, prin descrierea personajelor şi a faptele lor, societatea vremii în care a trăit, dar și unele sentimente și trăiri personale.

Cartea, în ediția din imaginea de mai sus, o găsiți pe site-ul Editurii Corint aici .