Sunt sigură ca iubitorii de lectură au citit de-a lungul timpului cel puțin o carte apartinând unui scriitor clasic. Dar oare ei ce citeau ? Care erau preferințele lor literare ? Care sunt clasicii clasicilor ?
O scurtă definiție…
Când spun „clasic” nu mă refer la curentul literar în sine, ci la autorii care se încadrează în definiția: „clasic – de mare valoare, a cărui operă își păstrează importanța de-a lungul veacurilor, rămâne în patrimoniul cultural al unui popor sau al lumii.”
Ce se citea…
Scriitorii iubeau desigur lectura și citeau cărțile altora pâna le scriau pe ale lor (și după aceea). Se citeau mult operele antichității, în special literatura greacă și latină, apoi cele din perioada Renașterii, ca apoi preferințele literare să treacă și prin alte curente si genuri. De departe, Shakespeare ocupă un loc de frunte între preferințele clasicilor.
Un îndemn bun:
„Când întâlnești un om cu un personalitate deosebită ar trebui să-l întrebi ce cărți citește.”(Ralph Waldo Emerson)…
Iată doar câteva exemple, alese subiectiv, de clasici ai clasicilor !
Despre autorul „Mizerabililor”…
* Victor Hugo mărturisea cum el si frații lui citeau în copilărie legende biblice… „Astfel toti trei citirăm, curând după dejun: Ruth, Iosif si Booz, Samariteanul bun. Mai plini de încântare le-am recitit si seara…” („Aux Feuillantines”). De mic a fost interesat de scris, mai ales de poezie. Deși a studiat științele, în timpul liber scria poezii și piese de teatru. I-a spus tatălui său, care visa pentru el o cariera științifică: „Vreau să fiu Chateaubriand sau nimic…” Și a fost mai mult decât atât !
Și o scriitoare americană...
*Margaret Mitchell, autoarea cunoscutului roman „Pe aripile vântului”, citea versuri de Ernest Dowson, din care s-a inspirat și pentru titlul cărții ei:”Am uitat de mult Cynara, purtat pe aripile vântului…”. mai citea cărți despre războiul civil american, luate din imensa bibliotecă a tatălui ei, pasionat de tot ceea ce însemna acea perioadă.
De pe tărâmuri englezești...
* Charlotte Brontë, o cititoare pasionată, la fel ca eroina sa, Jane Eyre, îndrăgea poemul în versuri „Marmion” de Walter Scott. Compatrioata ei, Jane Austen (autoarea, printre altele, a cărților „Mândrie și prejudecată” și „Emma”), a fost ea însăși o mare cititoare de romane, poezie și teatru. Printre preferințele ei erau „Corsarul” de Lord Byron. Dacă tot am amintit de ele, să mentionez că scriitoarea contemporană J.K. Rowling („Harry Potter”) de declara o iubitoare a cărții lui Austen, „Emma”.
Twain și Steinbeck
*Mark Twain spunea că „Săpunul și cartea nu au efecte imediate ca un război, dar folosite, în timp dau un efect extraordinar.” Lui îi plăcea sa citeasca cunoscutele „O mie și una de nopți” sau „Moartea regelui Arthur” de Thomas Mallory. Aceasta din urmă se regăsea și printre preferințele altui scriitor american, John Steinbeck.
Și părintele SF-ului…
* Cunoscutului scriitor francez Jules Verne îi plăcea să citească din creațiile lui Victor Hugo, Alexandre Dumas și Alfred de Vigny, comediile lui Alfred de Musset. Totuși, este atras mai mult de clasicii Molière și Shakespeare. În vremea aceea, cea mai mare influență asupra tânarului scriitor o are Victor Hugo. Verne îi povestește lui Robert H.Sherard: „Mă aflam complet sub influența lui Victor Hugo, pasionat să-i citesc și să-i recitesc opera. Pe atunci, puteam recita pe de rost pasaje întregi din „Notre-Dame de Paris”, dar au fost și piese de teatru care m-au influențat. Sub influența lor am scris, la douazeci și șapte de ani, numeroase tragedii și comedii, fără a pune la socoteală romanele.”
Nu a spus adio lecturii, ci armelor…
*Hemingway, pentru care „Nu există prieten mai loial decât o carte.”, avea printre preferințele literare, conform propriilor declarații, scriitorii rusi – Tolstoi („Război și pace” și „Anna Karenina”), Turgheniev, Dostoievski, dar și Flaubert, Stendhal, Emily Brontë sau Mark Twain.
Un clasic rus…
*Dostoievski spunea că atunci „când nu mai citești, nu mai gândești”. Autor, printre altele, al cunoscutului roman „Frații Karamazov”, mare iubitor de lectură, el citea încă din adolescență multe cărți ale unor autori cunoscuți. Pe lângă anticii Homer sau Seneca, printre preferințele lui se numărau Shakespeare, Racine, Walter Scott, Balzac, Hugo, Goethe și mulți alții.
Și un altul, colos al literaturii ruse…
* În cele din urmă voi aminti despre vastele preferințe literare ale scriitorului rus Lev Tolstoi. Acesta citea din clasici, atât cei ruși – Puskin, Lermontov, Gogol. Gorki, cât și cei din literatura universală – Platon, Confucius, Shakespeare, Goethe, Stendhal, Anatole France, Schiller…
El însuși scriitor, unul dintre clasicii literaturii universale, Tolstoi știa câtă migală și talent trebuie pentru a crea opere durabile… Iata ce scria despre cunoscutul Pușkin: „Cu cât inspirația este mai puternică, cu atât este nevoie de mai multă migală pentru a-i da glas. Îl citim pe Pușkin și versurile lui sunt atât de curgatoare, atât de simple, încât avem impresia că ele s-au rânduit într-o astfel de formă, așa, de la sine, fără nici o greutate. Nu ne dăm seama însă câtă muncă a cheltuit poetul pentru ca totul să iasă atât de simplu și de curgător.”
În loc de concluzie
Clasicii clasicilor ! Lista poate continua, desigur ! Această enumerare este doar o mica parte a scriitorilor si a preferințele lor literare.
