Partea I Începutul unui coșmar
de Cristinne C. C.
Pentru început un sfat:
„Din orice situație complicată poți ieși cu un plan bine pus la punct și un pic de nebunie.”
Indiferent dacă ești Ephialte sau om… părerea mea !
Mărturisesc că nu eram un fan al cărților fantasy, nu rezonam cu ele, le citeam doar pentru anumite concursuri/provocări, dar datorită recomandării unei prietene dragi, am citit această carte și pot să spun că sigur voi mai citi fantasy, cel puțin continuarea celei de mai sus (celelalte volume apărute).
De ce Ephialte…
Mi-a plăcut din start termenul de Ephialte, sună bizar, neobișnuit. Am căutat să văd dacă chiar înseamnă ceva. Am găsit o explicație într-un interviu al scriitoarei (amintind de ea, mă bucur să văd că există atât de mulți autori români talentați):
„Ephialtes este o tulburare de anxietate identificată ca atare de John Bond în 1753… în tratatul său „An Essay on the Incubus, or Nightmare”. Renumitul medic grec Galen din secolul al II-lea d.Hr. a numit deja coșmarurile „Ephialtes”. De-a lungul istoriei, paralizia în somn și termenul similar de coșmar au fost însoțite pe scară largă de creaturi mitologice cu puteri paranormale (de exemplu, Efialtes al grecilor și Incubus al romanilor).”
Împrejurările…
În viitor, într-o Nouă Lume, oamenii se luptă cu provocări diferite, una dintre ele fiind o boală gravă DMD (Degenerative Malak Desease). Pe lângă asta, mai au de-a face și cu Ephialte, care au fost și ei oameni, dar după un proces de inițiere devin nemuritori, nu se mai hrănesc cu mâncare, ci cu energie, cu fricile, cu cele mai negre coșmaruri ale oamenilor. Ei, toată lumea vrea să scape de coșmaruri, de teamă, nu-i așa ? Totul pare un schimb bun veți spune ! Nu e chiar așa…
Ca lucrurile să fie și mai complicate, există și Umbrele, dușmanii declarați ai Ephialtelor.
Și personajul central…
Tânăra Alisia este un Ephialte abia trecut de Inițiere, pe care sora ei și cei doi frați mai mari încearcă să o protejeze și să o învețe regulile supraviețuirii. Mi-a plăcut iubirea, atenția, sprijinul frățesc care exista între ei). Ea este prinsă într-un vârtej de întâmplări, în mijlocul luptei dintre Ephialte și Umbre. Aceste situații o fac să își dezvolte abilitățile latente, curajul, să găsească prieteni… și iubirea, chiar dacă încă nu realizează pe deplin acest lucru (sper că am intuit bine…).
Am simpatizat-o pe Alis, cum o alintau ceilalți, cu umorul și (auto)ironia, cu persiflările ei, chiar și când nu era cazul… 
Poate părea copilăroasă, răsfățată, inconștientă uneori, dar să nu uităm că are doar 17 ani. Și reușește să se descurce în momente dificile.
Doar un mic exemplu de umor/ironie: „… și dacă exista vreun Iad, atunci cu siguranță primisem un sejur all-inclusive chiar în inima lui.”
Un bonus al cărții, după părerea mea, este prezența la începutul fiecărui capitol a unor versuri din creația eminesciană, sintetizând poetic întâmplările care urmează.
Și tot legat de poeziile lui Eminescu, mi s-a părut interesantă prezența ideii de iubire dintre un om muritor și unul nemuritor, dar și faptul că acesta din urmă vrea să renunțe la nemurire pentru iubire, amintindu-mi de „Luceafărul ”.
Concluzie…
Am citit pe nerăsuflate cartea scrisă de Cristinne C.C. și apărută la Editura Creator, m-a prins, ca să zic așa, a fost interesant (și palpitant) de urmărit acțiunea și bineînțeles aștept cu nerăbdare să citesc și celelalte volume !
Cartea o găsiți aici .
