“ Povestea asta este despre SARAH“ este romanul de debut al scriitoarei Pauline Delabroy- Allard. Cartea elogiată de critici, nominalizată la premiului Goncourt Alegerea României 2018 și încununat cu șapte premii literare, este un amalgam de gânduri și trăiri obsesive.

Roman obsesiv, dar minunat!

Romanul  pare un roman al obsesiei, al poveștii tumultoase de iubire dintre două femei, o carte  în care singurul nume de personaj pe care-l întâlnești este Sarah, un roman-portret al unei tinere violoniste vulcanică, pasională și imprevizibilă.

Sau cel puțin așa ne lasă scriitoarea să o percepem, oferindu-ne doar perspectiva iubitei acestei fete.

“Povestea asta este despre Sarah, despre frumusețea ei inedită, nasul abrupt de pasăre rară, ochii de o culoare neobișnuită, ca de piatră, verzi, ba nu, nu verzi, ochi absint, malachit, de un verde-gri întrepătruns, ochi de șarpe cu pleoapele căzute.”

Naratoarea cărții este iubita Sarai, o profesoară liniștită, fără chip și păreri bine definite. Ea tocmai ieșise dintr-o relație dezastruoasă cu tatăl copilei sale. Sarah este o tânără gălăgioasă, cu mișcări bruște, dar care face să vibreze totul în calea sa. Iubirea lor este sortită din start eșecului, și totuși naratoarea își dorește până la obsesie această iubire.

“Noi eram cutremurul, povestea noastră de iubire era șocul seismic, care face ca totul să se cutremure la kilometric distanță, că era o zguduire, un cataclysm. O catastrofă.Îmi amintesc de asta, că mi s-a spus, credeți-mă, nimeni nu o să iasă teafăr.”

Cartea ne prezintă evoluția relației, punctual culminant și decăderea.

Dar Sarah pare a ieși învingătoare din această relație. Ea este cea care se întoarce la iubita abandonată în momentul în care află că are cancer la sân.

Deși un roman scurt, acesta este alcătuit în două părți. Prima parte dezvăluindu-ne întâlnirea dintre cele două, iubirea ce se înfiripă, momentele de agonie și extaz.

În partea a două avem parte de decădere, fuga de o obsesie ce devine devoratoare unei minți din ce în ce mai tulburată.

“Te-am ucis pentru că te iubeam, pentru că numai puteam să te văd suferind, să-ți văd corpul tău mândru, corpul tău de regină, corpul tău atât de iubit și atât de dorit, nu mai suportam să văd cum este distrus de boală.”

Dacă mi-a plăcut cartea?

Și da și nu.

Da, pentru că am simțit trăirile și agonia obsedantă a naratoarei, dar nehotărârea ei nu mi-a plăcut. Iubirea ei obsesivă, blonavă o face să se autodistrugă pentru o iubire inexistentă poate.

Este o carte mica, doar 190 de pagini, dar care te menține în poveste până la final.

Mulțumesc Edituri Humanitas fiction, coleției Raftul Denisei, pentru această carte diferită. O carte ce crează dependent precum iubirea surprinsă în paginile sale.