Am creat un top 5 al cărților clasice ce mi-au atins sufletul, dar nu am creat și o ierarhie a lor….. prin urmare nu vă supărați, dar postarea lor este una aleatorie.

Cred că nu există cititor care să fi citit toate cărțile clasice existente. Nici eu nu sunt o excepție, bineînțeles, dar astăzi vreau să vă vorbesc de acele cărți clasice ce au reușit să îmi atingă sufletul.

Mizerabilii de Victor Hugo

“Nu un roman, ci un munte”, așa spunea autorul și avea dreptate. Cu o prezentare realistă și complexă a societății franceze din sec. al XIX-lea Cartea este o adevărată enciclopedie, însumând, pe lângă firul epic, date și informații istorice, filozofice, geografice, filologice. Veți descoperi dramele personajelor, pozitive sau negative, luptele lor lăuntrice dar și cele pentru supraviețuire. Cartea prezintă fapte înălțătoare, dar și mârșave, momente intrate în istorie, dar și o frumoasă poveste de iubire.

Este una dintre cărțile mele preferate.

Chiar dacă dimensiunile cărții poate descuraja inițial, odată intrat în poveste devii tot mai interesat, realizezi că ai în față o capodoperă, iar paginile le parcurgi rapid.

Unul dintre momentele frumoase ale romanului, care-i mai atenuează partea “gri”, este povestea de iubire dintre Cosette și Marius. Tineri, frumoși, amândoi simt pentru prima dată fiorii iubirii… E o dragoste unică, specială, cum întâlnești o dată în viață.

Scrisorile lui Marius pentru iubita lui sunt o lectură interesantă, adevărate definiții ale acestui sentiment minunat… iubirea!

“Ce lucru minunat să fii iubit ! Nu există decât un singur lucru mai minunat: să iubești…”

Şi, ca o concluzie: “Soarele s-ar stinge dacă n-ar mai iubi nimeni.”

“Război şi pace” de Lev Tolstoi

O amplă frescă a societăţii ruseşti din perioada războaielor napoleoniene, cartea urmăreşte în principal destinele a trei familii din nobilimea rusa, Bolkonski, Bezuhov si Rostov.

Se evidenţiază din mulţimea de personaje prinţul Andrei Bolkonski, contele Pierre Bezuhov şi Nataşa Rostova. Dansul Nataşei cu Andrei rămâne unul dintre momentele memorabile ale cărţii, la fel ca şi concluzia de viaţă a prinţului:

” Iubirea ? Ce-i iubirea ? Iubirea stă în calea morţii. Iubirea este viaţa. Tot, tot ce înţeleg, înţeleg numai pentru că iubesc. Tot ce există, există pentru că iubesc. Totul e legat numai de iubire.”

Autorul realizează ample descrieri de natură şi ale evenimentelor istorice, ca de exemplu bătălia de la Borodino, dar prezintă şi dramatice răsturnări de situaţii, iubiri mai mult sau mai puţin fericite, dezamăgiri, bucurii, bunătate, planuri puse la punct şi lupta pentru atingerea lor cu orice preţ.

Bine şi rău, război şi pace, în societate şi în suflete…

“Pe aripile vântului” Margaret Mitchell

În perioada războiului civil american şi a Reconstrucţiei care i-a urmat, o lume se prăbuşeşte, o alta îi ia locul. Prinşi în vârtejul schimbărilor, oamenilor nu le rămâne decât să se adapteze, dacă vreau să supravieţuiască. Dupa cum bine se spune în carte: “Poverile sunt pentru umeri destul de tari ca să le ducă…” Cei puternici vor găsi o cale de a merge mai departe, chiar de a profita de pe urma schimbării, în timp ce ceilalţi, inadaptaţii, vor dispărea, la fel ca lumea în care au trăit.

Oameni precum Scarlett O’Hara sau Rhett Butler vor şti să profite de oportunităţile ivite în cale, în timp ce alţii, ca Ashley Wilkes, vor “rătăci” în noua lume, ducând dorul a ceea ce a fost.

Dragostea “cu năbădăi” dintre răsfăţata, frumoasa, lipsita de scrupule Scarlett si cinicul, materialistul Rhett este una dintre cele mai îndrăgite, mai memorabile poveşti de iubire din literatura universală.

“Mi-aș fi tăiat inima pentru tine ca să o porți, dacă ai fi vrut.” îi spune, la un moment, dat Rhett.

Obişnuită de a fi curtată, alergând după fantasma iubirii pentru Ashley, Scarlett nu realizează decât prea târziu că, de fapt, îl iubeşte pe Rhett.

Și ca o concluzie optimistă, spunem la fel ca şi Scarlett: “„After all, tomorrow is another day.” (Până la urmă, mâine este o altă zi.)

“Hamlet” de William Shakespeare

Piesa marelui dramaturg englez, apărută în 1603 şi socotită una dintre marile capodopere ale literaturii universale, a devenit cunoscută, pe lângă valoarea sa, prin celebra şi filozofica interogaţie retorică “A fi sau a nu fi: iată-ntrebarea” din începutul monologului hamletian. Este dilema existenţială între a fi sau a nu fi nehotărât, răzbunător, îndrăgostit, despre cum acţionezi şi cum faci faţă problemelor ivite.

Dramaturgul descrie criza morală a tânărului prinţ, care abia întors de la studii, constată că “vremile şi-au ieşit din făgaşul lor firesc”, descoperind acasă fapte oribile – asasinarea tatălui, lupta pentru tron, infidelitatea mamei, viciile curţii regale …

"Mai nobil e să-nduri în cuget, oare,
 Săgeţi şi praştii ale-ursitei rele 
Sau apucând o armă tu să curmi al 
Restriştilor noian..."

Hamlet realizează că nu poate face tot ceea ce şi-ar dori, că singur nu poate restabili dreptatea, adevărul, că a fi prinţ, mai ales în vremuri tulburi, se pare că nu este cel mai fericit lucru.

Jane Eyre de Charlotte Bronte

Cu accente autobiografice, cartea numindu-se iniţial “Jane Eyre. O autobiografie”, ne prezintă, narată la persoana I, viaţa unei fete sărace, crescută de o mătuşă rea şi răzbunătoare, dusă la un orfelinat şi ajunsă apoi guvernantă.

Mi-a plăcut curajul ei de a înfrunta greutăţile ivite în cale, dar şi răutăţile celor din jur, protestând când este umilită, jignită, intr-o vreme când femeile/fetele trebuiau să fie supuse, ascultătoare.

Jane este încăpăţânată, dar în sensul bun. Ea nu renunţă să își susțină părerea când ceea ce se întâmplă nu i se pare drept, corect, dar şi recunoaşte când ştie că a greşit.

“Ştii ce înseamnă să iubeşti ? Să auzi bătăile inimii celuilalt în pieptul tău.”

Povestea de iubire dintre ea şi mohorâtul ei stăpân de la Thornfield Hall, domnul Rochester, este una presărată cu dialoguri însufleţite, momente frumoase, dar şi tensionate, de gelozie, chiar unele fapte dramatice, cu deciziile ei hotărâte, când află adevărul despre căsătoria lui: “Legile şi principiile nu ne-au fost date pentru zile fără încercări, ele au fost făurite pentru clipe ca acestea,atunci când inima şi sufletul se împotrivesc contra străşniciei lor…”

Cartea, una dintre preferatele mele, nu este doar o poveste de iubire, ci este şi despre cum reacţionezi la loviturile vieţii, mai ales când te ai numai pe tine însăţi şi trebuie să lupţi, să faci față răutaţilor, să evoluezi, să încerci să fii fericit, să iubeşti şi să fii iubit, indiferent de piedicile puse in cale.

Şi cel mai important, să nu renunţi la ceea ce crezi că e drept, corect, indiferent de situaţie !