Titlu Original: Unbroken An Olympian’s Journey from Airman to Castaway to Captive

Autor: Laura  Hillenbrand

Nr. pagini: 336

An apariție: 2018

Editură: Corint – Leda Edge

Disponibilă:chiar aici !

Synopsis

In aceasta carte tulburatoare, Laura Hillenbrand repovesteste pentru tineri uluitoarea odisee a lui Louis Zamperini, delincvent incorigibil in adolescenta, care a izbutit sa-si canalizeze spiritul rebel spre atletism, ajungand sa participe la Jocurile Olimpice de Vara de la Berlin din 1936 in cursa de 5000 m. Dupa inceperea celui de-al Doilea Razboi Mondial, a devenit aviator si a luat parte la campaniile de pe Frontul din Pacific, prabusindu-se cu avionul in spatele liniilor inamice. A supravietuit 47 de zile intr-o barca de salvare, plutind 3 200 km pe apele infestate de rechini, doar pentru a fi salvat si a ajunge in cele mai ingrozitoare lagare de concentrare nipone. In ciuda tuturor adversitatilor, tanarul a izbutit sa nu se dea batut insa, pastrandu-si demnitatea si omenia. Viata lui Louis reprezinta o marturie cutremuratoare a capacitatii de rezistenta, a ingeniozitatii si daruirii de care poate fi capabila o fiinta umana, fiind, paradoxal, deloc tragica, ci de-a dreptul inaltatoare. O adevarata poveste despre supravietuire si optimism.

Recenzie

Povestea de viaţă a lui Louis Zamperini şi modul de prezentarea al acestei poveşti de către scriitoarea Laura Hillenbrand m-au făcut să îndrăgesc această carte atât de mult, încât s-a situat pe primul loc în topul cărţilor citite de mine în 2019. Şi nu am citit chiar puţine, având în vedere că aplicaţia Goodreads mi-a contorizat nu mai puţin de 68 de cărţi citite în 2019.

Dar revenind la această carte minunată. Modul în carea autoarea a scris această carte biografică te face să nu poţi să o laşi din mână şi să ajungi la final pe negândite, pentru a afla cum se schimbă viaţa lui Louis.

Cartea este structurată în cinci părţi, ce ne vor prezenta viaţa eroului.

Prima parte ne prezintă viaţa lui Louis de la băieţelul neastâmpărat, ce, cu trecerea timpului, ajunge un mic delicvent care fură de la proprii vecini, dar care reuşeşte să scape nepedepsit cu ajutorul fugii, la adolescentul minune al atletismului american, sportivul participant la Jocurile Olimpice.

Dar viaţa lui se schimbă dramatic atunci când Jocurile Olimpice ce anulează datorită celui de-al Doilea Război Mondial, iar Japonia se hotărăşte să  atace SUA datorită embargoului impus de aceasta.

Louie era la cinematograf. Dintr-odată, ecranul s-a întunecat, un angajat a intrat grăbit în sală şi a spus -” Toţi soldaţii trebuie să se întoarcă la bazele lor. Japonia a atacat Pearl Harbor “

În cea de-a doua parte a cărţii avem parte de prezentarea războiului dintre SUA – Japonia, prin prisma tânărului soldat Louie, încadrat în US Army Air Corps (Forţele Aeriene ale SUA).

Ceea ce am apreciat la acestă parte a cărţii este faptul că ni se prezintă războiul din punctul de vedere al omului simplu, ce luptă pentru ţară, dar ştie şi ce riscă şi îşi iubeşte viaţa. Povestea lui Louie ne prezintă viaţa de război neînfrumuseţată, cu erori umane, dar mai ales cu erorile materiale ale armatei SUA, care uneori ucide oameni – piste aeriene nu foarte lungi pentru decolare, aparate  de zbor cu probleme, erori de navigare, etc.

Dar  viaţa de război înseamnă şi  prietenii ce se leagă pe viaţă, înseamnă farse pentru a trece cu bine peste zilele negre ale soldaţilor ce au uneori psihicul zbuciumat.

Finalul acestei părţi ne prezintă prăbuşirea în Pacific a avionului în care se află Louie, iar supravieţuirea lui şi a celorlalţi  depinde de capacităţile lor fizice şi intelectuale, deoarece rechinii devin duşmanii lor principali.

Cea de-a treia parte ne prezintă naufragiul- cele 47 de zile petrecute în barca pneumatică de salvare, fără apă sau hrană. Este impresionantă  lupta omului pentru a supravieţui şi capacitatea umană de a-ţi depăşi limitele atunci când crezi că nu mai poţi. Pe lângă supravieţuirea fără apă şi hrană, piloţii supravieţuitori trebuie să facă faţă  şi forţelor naturii dezlănţuite într-o nesfârşită întindere de apă.

Finalul acestei părţi ne oferă deznădejdea groaznică  a omului, care, deşi supravieţuieşte 47 de zile în ocean, ajunge prizonier de război atunci când salvarea lui vine sub forma unei nave japoneze.

” Tot ce mai văd” , şi-a spus el, “e un cadavru care respiră”. A început să plângă greu,sfâşietor. Şi a încercat  din răsputeri să îşi înăbuşe suspinele, să nu fie auzit de gardian.

Următoarele părţi ale cărţii ne oferă o imagine de ansamblu asupra vieţii de prizonier al niponilor, ce nu respectă tratatul semnat la Geneva cu privire la condiţiile de tratare a prizonierilor de război.

Când ne gândim la ororile războiului, de cele mai multe ori ne gândim la lagărele de concentrare şi la ororile comise de Hitler.

După această carte, cu siguranţă mă voi gândi şi la crimele japonezilor, care au o cultură diferită, preferând sinuciderea în locul capturării. Ei consideră că un prizonier de război ce îşi doreşte să supravieţuiască este o dezonoare pentru familia şi ţara lui şi li se pare mai demn să îi îndemne spre moarte sau să-i omoare.

Demnitatea este esenţială pentru fiinţa umană, la fel ca apa sau hrana. Dar nu afli acest lucru, decât atunci când această demnitate îţi este călcată în picioare de nenumărate ori şi totuşi te agăţi de ea ca de un colac de salvare, fără de care ştii sigur că vei muri.

Demnitatea este estenţială pentru fiinţa umană……. În locuri precum insula Kwajalein, unde umilirea putea fi mortală ca un glonţ.

Cartea se continuă cu încheierea războiului, eliberarea prizonierilor de război şi revenirea la viaţa de odinioară.

Mi-a plăcut că scriitoarea nu a ocolit probemele prin care  trec oamenii reveniţi din război, dramele din spatele lor şi cum îşi găsesc salvarea uneori şi puterea de a ierta şi a merge mai departe.

Cartea este absolut minunată, presărată cu lecţii de viaţă şi multe fotografii ale omului Louie Zamperini şi ale prietenilor săi cunoscuţi în război şi uneori păstraţi vii doar în memoria apropiaţilor lor.

Cartea a fost ecranizată, deşi aşa cum bine ştiţi nu are cum să se ridice la nivelul cărţi. Aşa că o recomand cu drag. Nu ezitaţi să o citiţi, este o lecţie de viaţă despre supravieţuire în condiţiile vitrege oferite de viaţă.