Titlu: Numele meu este BRUNO
Autor: Cristina Dumitru- Călinoiu
Ilustrator: Diana Necşulescu
Nr. pagini:40
An apariție: 2019
Editură: Cutiuţa cu Poveşti
Disponibilă:chiar aici !
Synopsis
Aceasta este o poveste adevărată. Și puțin imaginată. Dar complet autentică.
Ce îl face pe un câine unic? Ce îl deosebește de ceilalți câini? Ce își dorește cu adevărat?
Află din biografia unui câine povestită chiar de el!
Recenzie
Când am primit această carte nu ştiam nimic nici despre autor, nici despre ilustrator, dar Karina a devorat-o rapid şi m-am trezit lângă mine cu o fetiţă de nouă ani care plângea de emoţie.
„Mami, vreau să adoptăm un căţel abandonat, pentru că şi ei au suflet şi suferă de frig şi foame dacă noi nu adoptăm.”
Ce puteam răspunde când ochiişori îi străluceau de lacrimi şi buzele îi tremurau de emoţie?
Dar să mă întorc la carte, la povestioara ce a determinat această emoţie profundă.
Cartea prezintă viaţa unui căţeluş abandonat pe străzi, dar care întâlneşte oamenii iubitori în jurul său.Unul dintre aceşti oamenii îl va lua şi îl va creşte în casa lui, devenind un membru al familie sale, un nou membru numit Bruno.
Numele meu este Bruno.Sunt un căţelandru maroniu, cu ochii rotunzi şi cafenii………… În viaţa mea am făcut aproape tot ce poate să facă un căţelandru ca mine.
Povestea adaptării lui Bruno la viața de familie nu sunt uşoare, dar pe cititor îl transpune în viaţa unui căţel şi îl face să înţeleagă de ce uneori un căţeluş adoptat îi întristează şi îi supără. Îl ajută să înțeleagă ce simte câinele adoptat: prietenie, frică, curiozitate, tristeţe, iarăşi frică, acceptare și multe altele.
Au început să-mi placă plimbările pe sub copacii înfrunziţi şi să iubesc pupicii pe cap şi pe botic.
Mi-a plăcut abordarea scriitoarei Cristina Dumitru-Călinoiu.
Ea scrie povestea din perspectiva câinelui, astfel cititorul percepe emoţiile căinelui, ce îi face plăcere, ce îl face trist , iar mici cititori sunt fascinaţi de povestea lui Bruno.
Dar mai ales, scriitoare alege să ofere un îndemn – acela de a schimba o viaţă prin adoptarea unui căine. De fapt, chiar două vieţi- şi pe a ta, şi pe a lui.
Pot spune că această cartea a impresionat-o pe Karina, care de atunci solicită adoptarea unui căţeluş. Dar nu numai atât, ea a ales să prezinte cartea în faţa colegilor ei şi să vorbească despre Bruno şi importanţa adoptări unui căţeluş abandonat.
Ce mi-a plăcut mie, ca adult la această poveste?
Emoţia transmisă de poveste, mesajul de încurajare al adopţiilor, ilustraţiile absolut uimitoare şi atât de realiste şi perspectiva din care abordează scriitoarea povestea.
Este o carte ce merită citită copiilor, dar şi pentru sufletul nostru este o poveste încântătoare, iar cărţile viitoare ale scriitoarei le vom aştepta cu mare drag.
Mulţumim Editurii Cutiuţa cu Poveşti pentru faptul că ne-a oferit această carte pentru copii emoţionantă şi pentru faptul că ne oferă cărţi scrise de români pentru români.
