Titlu: Algoritmul matematica imperfectă a nefericirii

Autor: Andra Miragea

Nr. pagini: 521

An apariție: 2013

Editură: Self Publishing

Disponibilă: Aici!

SYNOPSIS:

Această carte reprezintă analiza obiectivă a vieţii Andrei Miragea prin prisma modului  în care a abordat principalele domenii ale existenţei. Domeniul profesional, cel sentimental, precum si pe cel matern. Recunoasterea erorilor comise şi satisfacţia ca soarta i-a mai oferit o şansă pentru a se schimba.

                         Recenzia unei cititoare

Cartea Andrei Miragea răscoleşte cititorul, pentru că ne regăsim de multe ori în ea. Andra ne împărtăşeşte o parte din sufletul ei, din trăirile ei, din deciziile greşite sau nu şi cum încearcă să se ferească din a face acceaşi greşală din nou.

Mi-a plăcut faptul că ne relatează trăirile ei atât de autentic, şi simţi citind că astfel ar fi trebuit să procedezi şi tu franc, direct. Scriitoarea ne oferă momente din viaţa sa prezentate cu un umor negru din care răzbate însă suferinţa unei inimi devastate de o iubire încheiată şi sensibilitatea acestei inimi frânte de un alt bărbat.

Doamne, Dumnezeule, câtă umilinţă şi cât chin pot să îndur zilele astea! De ce mi-o mai fi trebuit să cunosc pe altcineva, la ce-mi mai trebuiau mie bărbaţi în viaţa mea, după câtă nenorocire mi-au adus? Atâta patimă fără rost, atâtea lacrimi vărsate inutil pe altarul unei iluzii şi al unei dorinţe fără sens. Ducă-se naibii şi dobitocul ăsta….

Când am început să citesc cartea m-au frapat loviturile oferite de ea propriei persoane, uneori chiar jigniri, nesiguranţa ei, analiza neîncetată a interacţiunei ei cu persoanele din jurul său. Scriitoarea chiar ne oferă o serie de principii după care îşi guvernează trăirile şi nu sunt principii uşor de digerat având în vedere impactul acestora.

Cu o luciditate detașată, cu un umor amar, Andra Miragea supune unei analize minuțioase propriile sentimente și trăiri fără a ignora însă nici demonii care o încearcă, uneori aceștia devenind chiar personaje principale: neliniștea, incertitudinea, nesiguranța, neîncrederea în sine, intoleranța, disperarea, nefericirea.

Simţi suferinţa ei, schema gîndiri sale, şi parcă ai vrea să o opreşti şi să îi spui că greşeşte când se judecă aşa de aspru, pentru că suntem oamenii şi oamenii sunt supuşi greşelilor.

Subiectul cărţii este unul imposibil de evitat, dar la fel de răscolitor și profund ca și cel despre pierderea unei ființe dragi: iubirea pentru omul de lângă tine. Dar scriitoarea nu uită nici relaţia dintre mamă şi copil sau relaţiile de serviciu.

A, este ziua mea mâine şi vrei să-mi faci un tort? Ţi se pare că aş avea ceva de sărbătorit? Poate moartea, care, dacă am noroc , mă caută la noapte şi mă scapă de încă o „aniversare” din aia „specială”…..

Este un roman de dragoste, ar putea fi şi roman de acțiune, dar mai înainte de toate, este un roman psihologic, de autoanaliză. Andra Miragea scrie despre tot ceea ce simte cu dezinvoltură, cu o plăcere extraordinară și cu o nonșalanță dezarmantă. Tonul este surprinzător de sincer… și te face să devii martorul unei descătușări tumultoase de sentimente. Ritmul este alert și, după ce începi lectura, simți că vrei să te muți cu totul chiar acolo, lângă ea, ca să afli cât mai repede ce se întâmplă în pagina următoare.

Închizi cartea și îţi pui mii de întrebări: care sunt secretele unei relații de durată? Cum să-ți păstrezi partenerul? Ce rol are comunicarea în relația de cuplu? Dar compromisul? Când apare manipularea prin emoții? Şi cum să faci față manipularii celuilalt? Poţi evita sau te poţi opune manipulări celuilalt?

Nu știu dacă este o carte în care găsești răspunsuri la întrebările care te frământă, dar este sigur că după ce ai terminat-o de citit primești confirmarea − pentru a câta oară? − că nu există decât iubire și că, în afara ei, nici noi nu putem exista.

Mulţumesc din suflet Andra, pentru această carte cu atâta încărcătură emoţională.

Nu sunt o specialistă şi nu este corect să ofer steluţe, dar o voi face totuşi chiar dacă greşesc. Acestei cărţi îi ofer doar 4 stele nu pentru că nu mi-a plăcut suficient, ci pentru că mi-ai făcut uneori inima să plăngă.