Dragă cititorule sunt bucuroasă să o întălnesc şi să obţin un interviu scriitoarei Andra Miragea.

Mi-a plăcut cartea ta pentru sinceritatea de care ai dat dovadă în ea, şi pentru faptul că, femeie fiind, mă regăsesc în ea de multe ori, deşi cred că această carte prezintă o perioadă mai grea din viaţa unei femei.

Să începem acest interviu:

• Dincolo de statutul de scriitoare, cine este Andra Miragea?

A.M.: Iti multumesc pentru acest statut generos prin care m-ai caracterizat, dar cred ca e prea mult spus. Nu stiu daca ma pot numi scriitoare in adevaratul sens al cuvantului, mai degraba o persoana capabila de foarte multa analiza a sufletului si mintii umane, in primul rand ale celor proprii, preocupata de a identifica solutii si rezolvari la multe dintre problemele si aspectele evocate in carte, probleme care, asa cum ai spus si tu, sunt familiare, din pacate, si tie si, cel mai probabil, si altor persoane, poate nu la fel si in aceeasi masura dar cu siguranta in sensuri sau proportii mai mult sau mai putin asemanatoare. Sunt o cautatoare inversunata de raspunsuri la multele ,,De ce?”-uri de pe lista mea. Ca sa ma apropii totusi putin de acest statut, as putea sa adaug ca dispun de foarte multa imaginatie pe care adesea am tendinta de a o transforma in povesti, care nu sunt intotdeauna frumoase. Recunosc asta, chiar daca stiu ca nu mai este absolut deloc nevoie, deoarece deja am facut-o. Imaginatia nu ma impiedica insa sa iubesc organizarea si rigurozitatea, pe care le consider esentiale pentru calitatea oricarui demers. O sa inchei raspunsul la aceasta intrebare spunandu-ti ca sunt mama unei adolescente de 14 ani care imi reproseaza adesea ca vorbesc prea mult. Nu vreau sa pic in aceasta capcana.

• Eşti scriitoare, dar ce autor/autoare preferi?

A.M.: Nu stiu daca pot spune ca am un autor preferat, am doar carti al caror continut mi-a stationat multa vreme in memorie si al caror mesaj mi-a ramas intiparit undeva in suflet. Am carti preferate deoarece le-am citit in anumite momente, probabil potrivite. Pot spune ca mi-a placut foarte mult Camil Petrescu, Petru Popescu, si nu in ultimul rand Mihail Drumes, ale carui creatii literare m-au fascinat ori de cate ori le-am recitit. Am fost incantata de Marcel Proust si de interminabilele lui analize. Cred ca fiecare dintre cei la care m-am referit aveau un stil unic de a descrie sentimente si de a diseca stari sufletesti, aspecte care pe mine ma incanta si cu care rezonez foarte mult.  Ca si literatura mai mult sau mai putin de specialitate, am fost profund impresionata de Demonul amiezii, denumirea data de Andrew Solomon depresiei, o carte de o sinceritate aproape incredibila, motiv care o face sa fie foarte credibila, serioasa si autentica.  Recunosc ca am avut intotdeauna o atractie pentru ceea ce am perceput eu ca fiind adevarat si poate acesta este motivul care m-a determinat sa iubesc aceasta carte in aceeasi masura in care am fost ingrozita de ea.

• Cum ai ales titlul pentru cartea ta?

A.M.: Foloseam adesea in discutiile cu nasa mea de botez cuvantul Fiecare dintre noi recunostea ca avea obiceiul de a face majoritatea lucrurilor dupa anumiti algoritmi. Poate are o anumita legatura cu obsesia pentru perfectiune sau, in termeni mai practici, cu nevoia de a controla totul. Cercetez inca sursa acestei nevoi, deoarece o vad la multe persoane din jurul meu. Nevoia de a controla totul are cumva legatura cu neincrederea, mai exact cu lipsa de incredere a omului ca lucrurile se pot rezolva cu bine. Mai exact, omul crede ca lucrurile se vor finaliza cu bine doar daca el controleaza absolut tot, lucru pe care il face stresandu-se foarte mult. In final, lucrurile se termina asa cum trebuie sa se termine, astfel incat omul sa invete o lectie de care are nevoie pentru evolutia lui. Daca nu o invata, repeta lectia pana o invata, iar o parte importanta a acestei lectii este fix despre predarea controlului si incredintarea rezolvarii problemei unei entitati superioare, cea care chiar are puterea de a rezolva problema si care o va rezolva atunci cand omul va incepe sa invete lectia. Ca sa revin la titlu, mai exact la subtitlu de data asta, cred ca rolul lui este acela de a contrazice titlul, lucru care are legatura cu ceea ce am spus mai sus, in sensul ca, pe masura ce am mai imbatranit – nu imi place sa spun asta – si m-am mai inteleptit – sper asta – am inteles ca, de fapt, nu putem controla nimic si ca de fapt, aceasta credinta este doar o iluzie. Toate astea ma fac sa afirm ca am ajuns sa iubesc imperfectiunea si sa o consider o notiune cu o conotatie prietenoasa. A fi imperfect si a gresi este egal cu a fi uman, iar a fi uman inseamna viata, miscare, emotie etc. Matematica e doar un cuvant fara vreo semnificatie speciala iar nefericirea, din nefericire, domeniul de aplicare al … algoritmului.

• Cartea ta transmite multe trăiri, emoţii. Câte dintre aceastea sunt trăite chiar de tine?

A.M.: Toate … ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti.

• Surprinzător sau nu, tu eşti un om al cifrelor în viaţa de zi cu zi, dar cum ai ajuns un om al cuvintelor spuse cu tărie şi „ verde în faţă “?

A.M.: Bine spus … in viata de zi cu zi … nu insa si in viata pe care mi-as dori si pe care ma straduiesc sa mi-o construiesc. Recunosc ca am hotarat sa apelez la ajutorul unui psiholog pentru asta. Tot cu ajutorul ei, deoarece vorbesc despre o doamna, vreau sa ajung sa traiesc aceasta realitate enuntata de intrebarea ta, a cuvintelor spuse cu tarie si verde in fata, pentru ca, momentan, aspectul acesta este in lucru. Cuvintele cu pricina au fost spuse pana in prezent la modul acesta, colorat nu doar in verde, doar hartiei. Imi doresc ca pe masura ce imi voi dezvolta aceasta capacitate, cuvintele pe care le voi avea de rostit sa fie pline de umor, bunavointa, recunostinta si multumire.

• Există personaje în cartea ta de care să-ţi fie dor ?

A.M.:  Da… in special de cele ,,incriminate”. Mi-e foarte des dor de mama mea si de fiecare data cand imi amintesc de ea, simt un nod in stomac care se transforma instantataneu in lacrimi. Ca si acum. O iubeam mult pe mama, poate nu pentru blandetea si rabdarea ei, desi si pentru ele, cat poate, mai mult, pentru acele lucruri pe care i le reprosam … ii iubeam neputinta si incapacitatea de a lua decizia corecta in aceeasi masura in care o acuzam de complicitate la nefericirea mea. Poate ca aceasta exprimare a sentimentelor mele contradictorii pentru mama are o mare legatura cu ceea ce spuneam mai devreme ca inseamna sa fii uman: poti sa intelegi imposibilitatea sau lipsa de curaj a unei persoane de a face ceva, il poti uri pentru asta in acelasi timp si in acelasi timp il poti iubi si ii poti simti ingrozitor lipsa atunci cand nu mai e … mai ales daca ai fost langa aceasta fiinta pana in momentul in care si-a dat sufletul … fix sub ochii tai. In ceea ce il priveste pe tata, o parte din mine inca mai tanjeste dupa discutia pe care nu am avut-o niciodata cu el. Pobabil va trebui sa invat sa traiesc cu aceasta lipsa si, cine stie, la momentul potrivit voi afla si toate raspunsurile pe care le caut. Exista anumite teorii pe care le-am studiat, conform carora nimic nu e intamplator. Absolut nimic.

• În afară de scris, ce alte pasiuni ai?

A.M.: Nu stiu daca pot spune ca am multe pasiuni … ceea ce stiu sigur este ca imi place tot ce are legatura cu creativitatea… imi plac si ma atrag ca magnetul oamenii creativi, spontani si plini de umor. Imi plac discutiile nesfarsite cu oamenii cu care simt ca am ceva in comun. Era sa uit exact ce este mai important … cea mai mare pasiune a mea este fiica mea, careia vreau sa ii asigur o educatie cat mai ,,profesionala”.

• Ce nu ai scris şi ai dori să scrii?

A.M.: Despre vindecare … dupa ce o voi fi experimentat si implementat.

• Dacă ţi-ar cere un scriitor la început de drum sfaturi legate de scris şi publicarea unei cărţi, ce sfaturi i-ai oferi?

A.M.:  Subiectele noi sunt mai greu de gasit, ceea ce poate face diferenta este stilul propriu si personal, capacitatea de a fi original si autentic, precum si a crede cu toata fiinta in ceea ce scrii.

• Care este cartea ta preferată, cartea de suflet la care te întorci din când în când?

A.M.: Greu de spus …

• Lucrezi la o nouă carte?

A.M.: Exista un manuscris la mine in calculator, la fel de mare ca arhiva unei institutii publice, a carei usa va trebui sa imi fac curaj sa o deschid, deoarece exista posibilitatea aparitiei unei inundatii … provocata de romanul fluviu inca nepublicat al subsemnatei … momentan usa cu pricina ramane inchisa, pana la intelegerea exacta a ce anume am de facut, pentru ca, pana la momentul prezent, nu am reusit sa descifrez si interpretez corect motivarea refuzului publicarii sale, care suna cam asa: ,,Poate fi o problema dimensiunea acestui manuscris … este un adevarat roman fluviu cu mai multe romane in care lucrurile sunt indestructibil legate, din care nu va sfatuim sa taiati, ci doar sa incercati sa va puneti comoara in cutiute mai mici”

• Dacă ai avea pentru o zi puterea să schimbi orice ai dori tu în această lume (ai avea bagheta magică a zânelor) ce schimbări ai face?

A.M.:  As incerca sa inteleg cu adevarat semnificatia notiunilor de incredere, compasiune, bunavointa, comunicare, iubire, bunatate, respect, acceptare si as povesti tuturor celor care ar dori sa ma asculte despre asta. Sau, dupa cum spuneai chiar tu, as face eforturi sa vad mai mult din acel ceva bun care exista in fiecare om, inclusiv in mine, eforturi care ar estompa cu siguranta tendinta, pe care recunosc ca o am, din motive intemeiate, cred eu, de a vedea ce anume este mai putin frumos si placut.

• Referitor la întrebarea anterioară, la tine ai schimba ceva? Şă dacă da, ce anume ai schimba şi de ce?

A.M.:  Am multe lucruri de schimbat la mine… poate nu neaparat de schimbat, ci de acceptat in primul rand … si primul gand care imi vine acum este acela de a face un exercitiu de vointa si de credinta … si anume, ca, in fiecare dimineata, cand ma trezesc, in loc sa ma mai las coplesita de emotii negative, sa le spun: ,,Stop!”, apoi sa rostesc:,, Doamne, Dumnezeul meu, iti multumesc ca mi-ai mai ingaduit inca o zi! Promit ca voi face tot posibilul sa fie frumoasa si iti sunt recunoscatoare ca vei fi alaturi de mine si ma vei ajuta!”

• Eşti o persoană liniştită sau agitată în viaţa de zi cu zi?

A.M.: Aparent linistita, in interior … agitatie mare

• Un gând de final…..

A.M.: Iti multumesc tie si tuturor celor care au avut rabdarea si bunavointa de a-mi citi cartea. Imi pare rau pentru eventualele stari negative pe care le-am generat. Din pacate sau din fericire, din punctul meu de vedere, este  nevoie ca anumite lucruri sa fie relatate exact asa cum s-au petrecut. Sinceritatea este absolut necesara pentru ca eventualul impact al acestei carti sa existe si sa fie cel corect. Aceasta carte nu este despre a judeca, este despre consecintele unei educatii incorecte asupra individului, consecinte care exista si pentru a caror atenuare, cel putin, este nevoie de ajutor de specialitate.  Din punctul meu de vedere, a fi parinte este un act de o mare responsabilitate, iar cine isi asuma un astfel de rol are datoria de a avea un anumit bagaj de cunostinte legat de ceea ce inseamna cu adevarat educatia unui copil. O educatie adevarata si corecta nu se poate efectua decat daca persoana care vrea sa devina parinte cunoaste care sunt nevoile copilului si daca este capabil sa le implineasca. Metodele ,,clasice,, de educatie, bazate pe constrangere, umilire, bataie, amenintare etc sunt, la momentul actual, nu doar depasite, ci si periculoase. Ele conduc la formarea de indivizi inadaptati, cu utilitate si functionalitate sociala discutabila. Cu alte cuvinte, prin rau nu se poate ajunge nicidecum la bine. Misiunea noastra, a parintilor cu adevarat responsabili, este aceea de a ne forma copiii astfel incat ei sa devina niste entitati sanatoase din punct de vedere mental, emotional si fizic, misiune pe care o putem infaptui doar prin iubire, acceptare si cunoastere. Multumesc!

• Îţi mulţumesc pentru timpul acordat şi pentru că ne-ai lăsat să pătrundem în lumea ta. Îţi doresc mult success pe mai departe şi spor la scris!