Titlu:Trădarea câştigătorului
Autor: Marie Rutkoski
Număr pagini: 400
An apariţie :2017
Editură: Corint
Disponibilă: Aici!
Recenzie
Grupul editorial Corint, secţiunea Leda Edge ne ofera a doua carte din trilogia Blestemul câştigătorului, intitulată Trădarea câştigătorului.
Dacă primul volum ne-a făcut cunoştiinţă cu Kestrel şi Arin, acţiunea axăndu-se pe cunoasterea reciprocă şi pe relaţia dintre cele două personaje, în acest volum avem parte de intriga de la curtea regală, şi mai puţin pe interacţiunea amoroasa dintre cele doua personaje.
Volumul urmăreşte două fire narative alternative ce se îmbină şi se întrepătrund pe tot parcursul cărţii şi anume:
- O urmărim pe Kestrel, încercând să se integreze la curtea regală şi pregătindu-se de căsătoria cu prinţul Verex
- Pe de altă parte observam frământările lui Arin în legatură cu iubirea sa pentru Kestrel şi frământările sale legate de poporul herrani care, deşi independent, după ce plăteşte tributul către împărat, ramâne aproape fără hrană
- ” Împaratul putea să sece Herranul cu taxe împotriva cărora oamenii nu mai puteau să protesteze.Toate bogăţiile ţării se scurgeau direct în visteria imperiala.”
Aşa cum cunoaştem din primul volum al trilogiei, Kestrel ajunge să se logodească cu prinţul Verex pentru a salva viaţa lui Arin şi pentru independenţa poporului Herranii.
Numit guvernator al poporului -Arin, din păcate ajunge să vadă zbaterea poporului său pentru hrană şi pentru traiul de zi cu zip e de o parte, iar pe de altă parte se simte trădat de Kestrel, considerând că a preferat să se vândă pentru o viaţa de lux la palat, fără să observe sacrificiul făcut de Kestrel pentru el şi pentru poporul lui.
Kestrel, duce o viaţă de lux la palat,dar observă intrigile şi spoinajul existent la curtea regală, în care cel mai mare uneltator este chiar împăratul, împărat ce raneşte pe oricine îndrăzneşte să-l deranjeze cu ceva, inclusive pe propiul copil- prinţul Verex.
Acţiunea cărţii începe cu gândurile lui Arin în legătură cu primirea invitaţie la balul de logodna a lui Kestrel cu prinţul Verex, invitaţie primită în calitate de guvernator al statului Herrani şi pe care are obligaţia de a o onora.
“ Nu voia să se ducă, nu voia s-o vadă alături de altcineva, nu voia să-i mai fie sfârămată inima.Dar nu avea încotro. Era o invitaţie politică şi nu putea s-o ignore sau s-o refuze.”
Arin se sfătuieşte cu ministrul agriculturii, Tensen, despre invitaţia la logodna prinţului încercând să găsească o modalitate de a scăpa de obligativitatea invitaţiei, trimiţăndu-l pe ministrul agriculturii la palat, dar în ultimul moment se decide să se duca şi el pentru a auzi adevărul de la Kestrel :
“-Spune-mi .Logodna asta a fost alegerea ta? Pentru că eu nu o cred atâta timp cât nu o aud din gura ta.”
“N-am simţit niciodată că m-ai fi minţit. Te rog, Kestrel. Te rog. Nu minţi.”
Dupa interacţiunea celor doi de la balul de logodnă, acţiunea se precipită şi ni se dezvăluie intriga de la curte, spionajul la nivel înalt, acţiunile riscante ale Kestrelei ( ce ajunge să spioneze şi să ofere informaţi lui Arin sub numele de Molia) pentru a ajuta poporul herranii, fără a dezvalui direct acest lucru lui Arin, ci prefăcăndu-se nepăsătoare faţă de nevoile acestora.
Pe de altă parte, Arin pleacă dezamagit de la palat şi încearcă să obţină alianţe pentru poporul său de la estici, poporul dacran.
Cartea ne oferă o gama largă de personaje :
- Prinţul Verex, care deşi cititorul are tendinţa să îl deteste, în realitate este sensibil, protector cu Kestrel şi îndrăgostit de Richa – prinţesa dacrană, răpită de împărat pe când era copilă.
- Împăratul Valorian- este un personaj uneltitor, intriga fiind arma lui forte, un împărat foarte răzbunător. “ un om cu doua fete”- asa cum îl descrie însuşi prinţul Verex, un personaj în preajma căruia te simţi ameninţa atât tu, cât şi toţi cei pe care ajungi să îi iubeşti.
- Tensen, un personaj cu care când empatizezi, când nu, ajungi să-l dispreţuieşti pentru acţiunile sale finale, deşi înţelegi logica din spatele lor.
Kestrel si Arin i-am înţeles în acţiunile lor, dar neînţelegerile dintre ei în loc să se lămurească, mai mult se adâncesc. Nu ai cum să nu empatizezi cu Arin care se simte dezamagit de Kestrel datorită neînţelegerile, Iar Kestrel este personajul cel mai singuratic şi deznădăjduit, încercând să obţină dreptate, dar joacă un joc periculos în care trădările şi răzbunârile se ţin lanţ.
O recomand cu dragă inima această carte şi această serie, te ţine în suspans. Există intrigă, adrenalină, dragoste disperată şi…. muzică, muzica care este singura portiţă de “evadare” din întunericul care începe să o înconjoare pe Kestrel.
Finalul este dramatic, ţinându-ne pe jar în aşteptarea ultimul volum al seriei.
“ÎŞi aminti că era a optsprezecea aniversare a ei….Crezu că râdea, dar sunetul se toci apoi…. Faţa ei era umedă. Lacrimile îi înţepară buzele.
Ziua ei de naştere.
Gardianul o lovi pe Kestrel peste faţă.
-Te-am întrebat ce i-ai dat.
Kestrel scuipa sânge.
-Nimic, îi spuse gardianului. Se gândi la tatăl ei, se gândi la Arin, şi- şi murmură ultima minciună: Nu i-am dat nimic.”
