Recenzii

Cartea Memoriei

Synopsis

Sammie McCoy e o fată deşteaptă care ştie ce vrea: să termine liceul ca şefă de promoţie şi să plece cât mai repede din micul orăşel în care trăieşte. Nimic un are cum să-i stea în cale, mai puţin boala genetică extrem de rară pe care o are şi care ameninţă să-i fure amintirile şi viaţa. Aşa se naşte cartea memoriei: un jurnal pe care Sammie îl scrie pentru sinele ei din viitor, ca să-şi poată aduce aminte unde şi-a lasat diverse obiecte sau cât de minunat e să  ai din nou un prieten bun. Cartea memoriei reţine cele mai importante momente din viaţa lui Sammie, oamenii care i-au frânt inima, cei care i-au făcut-o să crească, reamintindu-i, mai ales, că a trăit bucurăndu-se căt se poate de viaţa.

Recenzie

“Dacă citeşti aceste rănduri, probabil că te întrebi cine eşti. Îţi dau trei indicii” aşa debutează acest roman tulburator.

Este povestea adolescentei Samantha Agatha McCoy, o fată de liceu care este depistată cu o boala rară, numită “Niemann-Pick tip C”, ce reprezintă pierderea treptată a  memoriei. Uită detalii mai mult, sau mai puţin importante, de la date de naştere până la cum să folosească furculița, iar boala evolueaza treptat şi ireversibil.

Cartea în sine, reprezintă jurnalul ei, scris în micuţul  laptop personal, pe care îl ia peste tot cu ea, o carte a amintirilor şi a memoriei.

“ Scriu această carte pentru tine. Cum ai putea uita ceva cu un astfel de document la indemâna? Consider-o articolul dedicat ţie din enciclopedie. Nu, consider-o dicţionarul tău. “

Este o carte emoţionantă, în care Sammie, deşi este diagnosticată cu această boală extrem de gravă, crede cu tărie că ea o poate învinge, că ea are deja viaţa bine pusă la punct şi că nu va putea fi doborâtă atât de uşor. Ea urmează să participe la Concursul Naţional de Dezbateri, să termine ca şefă de promoţie şi să ţină discursul de final de an, iar mai apoi să studieze la New York University şi să devină avocat (fiind deja admisă la această universitate).

Eroina noastră este atat de organizată încât efectiv îşi face scenarii cum să iasă din încurcătură dacă va avea pierderi de memorie în faţa colegilor sau în alte situaţii similare. Problema e că uneori scenariile nu pot anticipa nimic…

“ Mi-e tare ruşine. M-am cam pierdut. Nu-mi amintesc cum anume…..”

Pentru a da o nota şi mai tragică acestui roman, scriitoarea Lara Avery îi oferă Samanthei fiorii primei iubiri şi ai primelor întălniri cu băiatul cel mai talentat din şcoală. Acesta nu este tipicul sportiv musculos şi fără creier, ci premiant al creaţiilor literare, fiind unul dintre băieţii responsabili şi buni cărora e aproape imposibil să le găseşti defecte.

Deşi nu este o persoană populară, Sammie îi are ca prieteni pe Maddi, pe Stacia şi pe vechiul ei prieten de joaca Cooper. Va rămane el oare doar  un simplu prieten din copilărie, băiatul rebel din vecini?

Autoarea  reuşeşte să scoată remarcabil în evidenţă sentimentele Samanthei, dorinţele ei cele mai mari, panică şi dezamăgirea. Cititorilor le vine în minte frecvent întrebarea: de ce ea? De ce o fată atât de deşteaptă şi cu un viitor atât de frumos în faţă trebuie să treacă prin aşa ceva? De ce este viaţa atât de crudă uneori?

“Îmi amintesc…. Totul decurgea perfect. Şi totuşi pe urmă n-a mai fost la fel.

N-a fost ca şi când s-a întămplat ceva sau o străfulgerare.

A fost ca şi cum m-aş fi trezit….”

Nu m-am uitat la nimeni. … am dat-o în bară rău de tot….

Am visat la ziua asta de când mă ştiu.

Şi am pierdut pentru că am uitat unde eram.”

De la acest prim episod de pierdere a memoriei în plin concurs de dezbateri, Sammie îşi revine şi viaţa pare să îşi reia cursul firesc, numai că fata e conştientă acum că nu poate lupta cu boala… Ce se va întămpla cu ea, cu toate planurile ei?

Simt  că mă lasa corpul şi nu ştiu cum să-l opresc, aşa că mă  prefac că nu-i adevărat.

Deci, da, asta-i adevărul.”

Prin povestea Samanthei întelegem că viaţa “profesională”, oricât de frumoasă ar fi, nu îţi aduce fericirea şi liniştea sufletească. Aceste sentimente ne sunt oferite doar de familie şi de lucrurile simple care ne înconjoară: un răsărit de soare, o strângere de mână, un surăs.

Există carţi la care recenzia vine foarte uşor, ca de la sine, şi există cărţi, cum este şi aceasta de faţă, despre care îţi este greu să scrii. Nu gaseşti cuvinte care să descrie ce simţi tu, cititorule, atunci când o parcurgi. Cum ai putea să descrii mai bine cartea, astfel încât să exprimi stările trăite alături de personajul principal?…

Pot spune doar că această carte va rămane pentru totdeauna în sufletul meu şi că o voi recomanda cu drag.

Spor la citit şi la share-uit!

Titlu: Cartea Memoriei

Autor: Lara Avery

Nr. Pagini: 327

An aparitie: 2017

Editura: Grup Editorial ART

Disponibilă:Aici!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.