DIVERSE

Interviu cu scriitoarea Alis Popa

Luna aceasta fiind luna copiilor, m-am hotărât să cumpăr o carte de la editura Arthur pentru fiica mea – Karina. Așa am descoperit eu romanul „Secretele gunoaielor”. Recunosc că inițial nu am dat atenție la autor,fiind interesată mai mult de synopsisul cărții și de faptul că este o carte premiată.

Ulterior, când am primit-o și am citit-o am descoperit că scriitoarea, Alis Popa, este  româncă.

  • Cine este Alis Popa, omul, nu scriitoarea?

Alis Popa: Mulțumesc pentru interviu și pentru provocare. Ca om, apreciez tot ceea ce face ca viața să fie plină de sens: familia, copiii, prietenii, toți oamenii dragi din viața mea. În plus, sunt o cititoare pasionată, o iubitoare de pisici, îmi ador munca, fiecare zi înseamnă pentru mine o nouă aventură.

  • Cărțile tale, „Secretele gunoaielor” și „Aventurile piratului Ket”, au fost foarte apreciate de critici, primind Trofeul Arthur la secțiunea 8-14 ani. Te ajută aceste aprecieri ale juriului de specialitate, te impulsionează?

Alis Popa: Am început primul meu roman, Aventurile piratului Ket, mai mult în glumă, pentru copiii mei, cărora le plăceau filmele cu pirați. Pe urmă am văzut că povestea se leagă, capătă contur, așa că am hotărât să o duc până la final. După ce am obținut Trofeul Arthur, mi-am dat seama că merită să mă dedic în continuare pasiunii pentru scris. Pentru mine, ca pentru mulți alții, încurajările  și aprecierile chiar contează. De aceea am lucrat cu mult entuziasm la Secretele gunoaielor, cel de-al doilea roman al meu, cu care am mai câștigat un trofeu, tot la editura Arthur.

  • Personajul tău principal din Secretele Gunoaielor este Leo, un băiețel tare simpatic, curajos, inteligent, dar mai ales ce dă dovadă de bunătate. Ți-ai creat din imaginație personajul sau este un copil real, cu mici modificări aduse de tine?

Alis Popa: Personajele mele nu au corespondent în viața reală, în sensul că nu au existat anumite persoane care să îmi servească drept modele. Pe de altă parte, nu pot nici să afirm că totul este imaginație pură, pentru că am creat romanele pornind de la experiența mea de viață, de la relațiile cu ceilalți. Leo, eroul meu din Secretele gunoaielor, chiar dacă nu există în realitate, este un băiat inteligent, descurcăreț, cu suflet mare, așa cum de fapt văd eu oamenii, și mai ales copiii.

  • Cartea este una foarte interesantă și ține în suspans cititorul. Povestea clar este una cu accente fantasy, dar subiectul pornește de la o știre despre gropile de gunoi de la marginile orașelor din România sau este doar creație literară?

Alis Popa: Realitatea gunoaielor din apropierea marilor orașe există și nu poate fi trecută cu vederea. Deși iubesc genul fantasy, undeva în plan mai adânc am scris despre lumea în care trăim cu toții. Am rezolvat ușor problema gunoaielor, dar, din păcate, numai în carte.

  • Totominii cei simpatici îmi par mici ștrumfi, cu părul lor albastru și micul sat plin de micuții muncitori. Te-ai inspirat de la ștrumfi în crearea lor sau nu au nici o legătură cu aceștia?

Alis Popa: Mi-au plăcut mult desenele animate cu ștrumfi, totuși nu există neapărat o legătură între aceste personaje simpatice și totominii mei.

  • Recunosc că, uneori, ca adult care citește cartea,  am considerat că micuții totominii, deși simpatici, puteau să lipsească și nu mai apărea partea de fantasy. Dar cred că pentru copii această parte este o încântare. Ai dorit de la început să creezi o carte fantasy, sau înaintând în poveste ți-a venit această idee?

Alis Popa: Întrebarea aceasta mă ajută să dezvălui un lucru interesant. De fapt, de la totomini a pornit întregul roman. M-am gândit că ar fi amuzant ca gunoaiele să fie locuite de niște omuleți mititei și neastâmpărați, care să interacționeze cu oamenii și să facă tot felul de lucruri ciudate. Inițial am scris despre sătucul lor din mijlocul gunoaielor, despre modul de viață, despre toate pericolele care îi amenință. Apoi mi-au venit mai multe idei și am construit întreaga poveste.

  •  Nu am citit cartea  „Aventurile piratului Ket”(deși am trecut-o deja pe lista de viitoare lecturi), dar care din cele două creații ale tale îți este cea mai dragă?

Alis Popa: Îmi e greu să aleg între cele două romane pe care le-am publicat la Arthur. Sunt ca doi copii pentru mine, fiecare îmi place în felul lui.

  • Care ar fi cea mai mare provocare literară pentru tine? Ai scrie o carte total diferită de genul abordat?

Alis Popa: Dificilă întrebare… M-am întrebat și eu dacă aș putea scrie o carte pentru cei mari. Mă tem că, dacă aș începe o asemenea carte, s-ar transforma în cele din urmă tot într-un roman pentru copii. Da, asta chiar ar fi o provocare.

  • Fiind scriitoare și profesoară, aș dori să știu care este cartea ta preferată de când erai copil. Dar cartea preferată a adultului de azi?

Alis Popa: Citeam mult când eram copil, deci am avut o mulțime de cărți preferate… Totuși, dacă aș alege, l-aș numi pe Karl May drept autorul meu de suflet, care m-a încântat cu romanele lui despre vestul sălbatic. Un alt scriitor pe care îl apreciez e Roald Dahl. Ca profesoară îmi este și mai greu să mă pronunț. O să risc și o să indic niște nume: Italo Calvino, Dino Buzzati, Jose Saramago.

  • Ce alte pasiuni mai ai? Asta în afara scrisului, evident…

Alis Popa: Îmi place să colind prin târgurile de vechituri, să răscolesc printre obiecte, să descopăr ceva neobișnuit, care să mă surprindă cu adevărat. În afară de asta, iubesc cărțile vechi, marea și pisicile.

  • Punctele tale sensibile sunt…

Alis Popa: Puncte sensibile? Hm… Existența e imprevizibilă și încerc să fac față provocărilor pe măsură ce apar. Nu am orgolii personale, dar urăsc nedreptatea.

  • Ai ține cont de dorințele publicului în legătură cu traiectoria unui personaj din cartea ta?

Alis Popa: Depinde. În general prefer să scriu în intimidate, ceea ce înseamnă că atunci când pleacă de la mine, cartea este deja un întreg. Dar, dacă aș avea un dialog cu cititorii, sigur că m-ar interesa opiniile lor.

  • Scrii pe hârtie sau folosești computerul?

Alis Popa: Îmi redactez cărțile pe computer, dar am tot timpul la mine un carnețel sau o bucată de hârtie pe care notez observații sau diverse idei care-mi vin în minte pe neașteptate.

  • Care a fost cel mai greu moment din cariera ta de scriitoare?

Alis Popa: Am avut într-adevăr un moment dificil ca scriitoare. Terminasem primul meu roman, Aventurile piratului Ket, știam că e o carte interesantă și, evident, mi-aș fi droit să o public. Dar două edituri mi-au refuzat romanul fără să-l deschidă, explicându-mi că publicarea autorilor români e o pierdere de vreme și de bani. Atunci chiar am crezut că s-a zis cu piratul Ket, că a eșuat cu corabie cu tot pe fundul unui sertar. Între timp lucrurile s-au schimbat, iar Arthur a fost prima editură din România care a făcut ceva concret, pe meleagurile noastre, pentru autorii de literatură pentru copii.

  • Ai putea să le oferi un sfat scriitorilor debutanți?

Alis Popa: Pentru scriitorii debutanți am un singur sfat: să aibă încredere în ei înșiși. Dacă scrisul e o pasiune pentru ei, până la urmă vor găsi o cale să-și împlinească visul.

  • Ce noutăți literare ne pregătești? Poate o carte în care avem în prim plan o fetiță?

Alis Popa: În momentul de față am mai multe cărți începute. Una dintre ele chiar are ca personaj principal o puștoaică. Nu știu însă când se va finaliza, pentru că îmi place să trec de la o carte la alta, ca și cum aș cânta în același timp la mai multe piane, cu mai multe mâini. Dar va apărea și un personaj principal fetiță, în mod cert.

  • Ești un om liniștit sau faci și lucruri nebunești?

Alis Popa: Nu prea mai sunt la vârsta la care trăznăile să fie pe primul plan… să spunem că m-am maturizat. Am fost totuși un copil năzdrăvan, și cred că asta se vede destul de limpede în cărțile mele.

  • Care este cea mai dragă amintire din copilăria ta?

Alis Popa: Am multe amintiri care mi-au marcat viața, unele mai vesele, altele mai triste, dar m-am simțit tot timpul protejată și iubită, deci pot spune că am avut o copilărie fericită. Un moment dintre cele mai plăcute a fost acela când am primit-o pe Molly, prima mea pisică. Era o maidaneză, dar avea personalitate. În amintirea ei am creat-o pe Mo, pisica din romanul Aventurile piratului Ket.

  • Dacă ai avea puterea să schimbi ceva la lumea în care trăim ce ai vrea să schimbi?

Alis Popa: Lumea nu e mult diferită de literatură. Trăim într-o mare carte și fiecare dintre noi are puterea să schimbe una sau mai multe pagini. Dacă aș putea influența mersul lumii, mi-aș dori ca oamenii să devină puternici și să fie cu adevărat ei înșiși.

  • Un gând de final pentru toți cititorii tăi…..

Alis Popa: Cititorii mei sunt copii (cu unele excepții). De aceea le doresc să-și păstreze în continuare inocența, frumusețea interioară și puterea de a se bucura de o carte, de un zâmbet, de viață.

Mulțumesc frumos pentru timpul acordat și pentru că le-ai oferit copiilor din România cărți minunate și pline de emoție și aventură.

Multă inspirație în cariera ta de scriitoare și cât mai mulți cititori pasionați!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.