Recenzii

Păcatele fiului

Titlu: Păcatele Fiului

Autor: Theo Anghel

Nr. pagini: 294

An apariție: 2018

Editură: Quantum

Disponibilă:Aici!

Ce pot spune, Theo Anghel este una dintre scriitoarele mele preferate din România.
Abia aşteptam să citesc această carte, dar… iniţial ideea cărţii nu m-a atras deloc.
Cum să iubeşti un demon?
Totuşi este un demon, un prinţ al iadului care ucide oamenii, dar…şi aici am un dar, nu?🤔🤔🤔… Theo a reuşit să mă surprindă cum a întors ea frumos din condei situaţia astfel încât să ajung să iubesc acest demon.
Până la urmă, în fiecare din noi există un mic demon, acum depinde ce latură iese la vedere când înfruntăm obstacolele vieţii.

Dar, m-am luat cu vorba şi aş vrea să încep cu începutul.

Lia este o jurnalistă bună, angajată la un tabloid bucureştean care primeşte de la şeful ei direct sarcina de a realiza un interviu cu un deţinut acuzat de mai multe crime.

O sarcină aparent uşoară, numai că deţinutul nu este un vorbăreţ ce abia aşteaptă să îşi spună povestea, ci este un personaj dificil ce o pune în dificulate  pe Lia, dar care îi lasă o impresie foarte puternică, dominatoare ce o intrigă şi o aţâţă pe reporteriţa noastră.

Era bine clădit, însă ceea ce mi-a atras atenţia au fost şuviţele ondulate ce i se încolăceau într-o dezordine delicioasă în jurul capului. Maxilarul îi era încordat, iar ochii verzi, cu neobişnuite irizaţii solare, exprimau un soi de tristeţe reţinută.

De aproape, ochii lui te duceau cu gândul la un lan de floarea-soarelui, mângăiat de apusul însângerat.Erau atât de luminoşi, încât ai fi putut jura că în spatele cristalinului se ascundeau leduri aurii.

Pe lângă problemele cu interviul deţinutului, Lia are propriile ei probleme: un proprietar libidinos care solicită chiria într-un mod neortodox, un tată internat într-o clinică privată şi care nu îşi mai aminteşte de propriul copil, un iubit mai mult amic decât iubit înflăcărat, un inel de argint primit cadou ce îi face impresia unui ochii ce o urmăreşte.

Luca, deţinutul criminal se află întemniţat la Rahova este de fapt un demon al Iadului ce a primit pedeapsă să trăiască printre muritori deoarece şi-a ucis fratele.Trecând peste partea cu demonul, pentru că eu mi-l imaginam oricum numai frumos nu, Luca este un personaj amuzant, pasional, iubitor şi foarte protector faţă de persoanele dragi lui şi în special faţă de Lia.

Lia începe să aibă vise ciudate. În vis ea trăieşte o viaţă paralelă în Cetatea străveche a Elazardului, fiind o tânără domniţă virgină, Lheza ce este capturată de demonul Iadului Beleth pentru a deveni mireasă fratelui său Gaap.

Povestea dintre cei doi se încurcă din ce în ce mai mult, iar Lia va ajunge să îşi atragă duşmani pe care nu şi i-ar dori nimeni.

Cu cât scriitoarea ne introduce mai adânc în poveste, cu atât mai mult vom adora demonul cu care uneori ajungem să ne identificăm, deoarece el înţelege natura umană şi cum reuşesc oamenii să fie motivaţi de a-şi continua existenţa chiar dacă li se pare totul pierdut.

– Mama se preocupa întotdeauna de binele celor care veneau să-i ceară ajutorul … iar tatăl meu îşi respecta angajaţii ca pe nişte fraţi lăsaţi în grija sa. Cred că toţi muritorii sunt aşa…

-Dacă înţeleg bine, vieţile voastre au valoare doar dacă sunt închinate altor vieţi?

– Ne naştem şi murim singuri, însă, între aceste două momente, vieţile noastre se întrepătrund într-o manieră destul de complicată.

Luca şi Lia sau Beleth şi Lheya reuşesc să te facă să treci dincolo de porţile Iadului.

Este o carte fantasy bună, dar cum ideea principală nu m-a prins de la primele rînduri am scăzut o steluță, deși este doar părerea mea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.